revoluţia conştiinţei la români

Citesc tot felul de analize despre cine şi de ce iese în stradă şi desigur că am şi eu varianta mea. În primul rând nu mă miră explozia de prezenţe autentice în spaţiul public. Cei care urmăresc ce se întâmplă în lume lunile astea au aşteptat-o nerăbdători. Cred că oamenii s-au săturat doar de revoluţiile de bucătărie şi de alea la o berică şi sunt pregătiţi să se expună – asta după ce i-au lăsat pe toţi falşiiliderivedetestarurimodelecreatorideopinieanaliştivipuri să se joace mulţi ani de-a importanţa buricului pământului. Expunerea publică e cheia pentru că ea înseamnă manifestarea conştiinţei. Să ieşi în stradă înseamnă să-ţi abandonezi frica de a fi vulnerabil, de a nu-ţi pierde colţul tău călduţ în care nu te vede nimeni şi de unde poţi înjura sistemul (şi pe ăla solar dacă trebuie).

Cu toate scandările pentru debarcarea politicienilor, Revoluţia 2012 nu mai e (doar) una împotriva cuiva (om, structură, sistem); e mai ales o revoluţie interioară, un act de trezire/găsire a conştiinţei de sine înalte. Confuzia celor care populează Casa Poporului e egalată de curajul şi claritatea celor mulţi, care tocmai refuză să tot piardă la “Nu te supăra frate”, deşi dau cu zarul o dată la fiecare patru ani. Dragi “aleşi”, nu vă temeţi, nu vă va tăvăli nimeni prin fulgi şi catran, însă aveţi două variante: ori simţiţi în stomac că vreţi să faceţi parte din ce se întâmplă şi vă alăturaţi, ori vă daţi la o parte.

Prezenţa în stradă = oamenii nu mai acceptă să fie păcăliţi, minţiţi, înrobiţi – de ei înşişi, căci nu există îalt asupritor mai eficient. Conştiinţa noastră, mai exact, nu  mai acceptă toate astea. Eu îl văd ca pe un semn al evoluţiei noastre. Sigur, unii (mulţi) mai sunt încă la nivel de “hoţii şi vardiştii” şi-şi cară bastoane şi cărămizi în cap. Însă demnitatea majorităţii, hotărârea apăsată, creativitatea şi jucăuşenia scandărilor şi sloganelor celor care ies in fiecare seară în stradă încep să semene cu însuşirile unor oameni Liberi.

Eliberaţi (sau aflaţi în proces) în primuli rând de propriile bariere, angoase, frici, condiţionări. Cred că asta e posibil doar pentru cine trage cu ochiul la un nivel superior de conştiinţă, unul inundat de intuiţie şi iubire. Intuiţia de a ieşi în stradă împotriva raţiunii de a tăcea; dragostea de libertate şi de semeni care ştie, simte că noi-toţi-suntem-unul. Pariez deci – dacă tot suntem în 2012 (cine n-are mayaşi să-şi cumpere – că revoluţia asta e una a conştiinţei, iar miza ei nu e (doar) schimbarea politică, reforma sănătăţii, o viaţă mai bună etc. Potul cel mare pare să fie chiar exprimarea fără echivoc şi în totalitate a fiinţei umane. Mizez pe vremuri care ne vor aduce din ce în ce mai mulţi oameni care îşi vor descoperi sinele înalt şi dintr-un loc atât de frumos vor creiona o altă societate.

Cum va arăta ea? Nimeni nu ştie şi asta cu exactitate ne deschide oportunitatea de a pune întrebări pentru a o co-crea:

- Cum să creăm cât mai multe spaţii în societate în care să discutăm ce se întâmplă, ce dorim, ce simţim acum? Cum să-i încurajăm pe toţi cei care doresc să participe?

- Cum să fim cât mai creativi în discuţii şi să nu încercăm doar să reparăm sistemul politico-social actual (ca un popor de mecanici de Dacii ce am fost) ci să construim altul/altele dacă e nevoie?

- Cum să observăm de unde vine energia din noi care ne împinge de la spate către toate astea? Cum arată ea în esenţă? Cum se manifestă? Ce o blochează şi ce îi netezeşte drumul? Cum să facem să o sporim? – discutat asta în dialog interior şi în spaţiile publice

Ne băgăm???

p.s. postul meu cu “198 metode nonviolente” a avut peste 250 de accesări în 48 de ore şi o grămadă de share pe Facebook. inutil să spun că revoluţia asta va fi una (aproape în totalitate) nonviolentă.

198 metode de acţiune non-violentă

Lumea iese în stradă şi la noi. Foarte bine. Cred că rezonăm firesc cu celelalte energii de schimbare din lume în momentul ăsta şi că e doar o problemă de timp până când sistemul politic şi social actual va fi schimbat radical. Nu ştiu încă în ce anume, nu ştiu dacă ştie cineva. Şi nu cred că asta contează. E importat să ne ascultăm intuiţia.

Intuiţia şi experienţa mea îmi spun că violenţa e ineficientă şi blochează energiile creative. Am regăsit deci pe net o listă tradusă de mult împreună cu colegii de la PATRIR (Institutul Român pentru Pace). Poate e timpul să o folosim. Curaj!

 

De multe ori, oamenii ce lupta pentru drepturi democratice si dreptate nu sunt constienti de gama completa de metode de actiune non-violenta. Strategii inteligente, acordarea de atentie dinamicilor luptei non-violente si selectia metodelor pot creste sansele de succes ale unui grup.

Gene Sharp a cercetat si catalogat aceste 198 de metode si a furnizat o bogata selectie de exemple istorice in lucrarea sa The Politics of Nonviolent Action (3 vol.), Boston: Porter Sargent, 1973.

• Declaraţii formale

1. Discursuri publice
2. Scrisori de rezistenta sau suport
3. Declaratii ale unor organizatii sau institutii
4. Declaratii publice semnate
5. Declaratii de inculpare si intentie
6. Petitii de grup sau in masa

• Comunicarea cu public mai larg

7. Sloganuri, caricaturi si simboluri
8. Bannere, postere, afise
9. Brosuri, fluturasi si carti
10. Ziare si jurnale
11. inregistrari, radio si televiziune
12. inscrisuri pe cer si pe pamant

• Reprezentaţii de grup

13. Delegari
14. Premii date in batjocura
15. Lobby de grup
16. Pichetari
17. Alegeri in batjocura

• Acte publice simbolice

18. Afisarea de drapele si culori simbolice
19. Purtatul de simboluri
20. Rugaciune si adorare
21. Oferirea de simboluri publice
22. Dezbracatul in semn de protest
23. Distrugerea propriei proprietati
24. Lumini simbolice
25. Afisarea de portrete
26. Pictatul in semn de protest
27. Noi semne si nume
28. Sunete simbolice
29. Reclamatii simbolice
30. Gesturi obraznice

• Presiune asupra indivizilor

31. „Vanarea” oficialilor
32. Batjocorirea oficialilor
33. Fraternizare
34. Veghi

• Drama si muzica

35. Schite si impodobiri umoristice
36. Spectacole de teatru si muzica
37. Cantari

• Procesiuni

38. Marsuri
39. Parade
40. Procesiuni religioase
41. Pelerinaje
42. Parade motorizate

• Onorarea mortilor

43. Jelitul politic
44. inmormantari in batjocura
45. inmormantari demostrative
46. Omagii la locul de ingropaciune

• Adunari publice

47. Adunari de protest sau sprijin
48. Demonstratii de protest
49. Demostratii camuflate de protest
50. intalniri de constientizare

• Retragere si renuntare

51. Retragere
52. Liniste
53. Renuntarea la onoruri
54. intorsul spatelui

METODE DE NON-COOPERARE SOCIALE

• Ostracizare de persoane

55. Boicotul social
56. Boicotul social selectiv
57. Non-actiune lisistratica
58. Excomunicare
59. Interzicere

• Non-cooperare la evenimente sociale, obiceiuri si institutii

60. Suspendarea unor activitati sociale si sportive
61. Boicotul unui chestiuni sociale
62. Greva studentilor
63. Nesupunerea civila
64. Retragerea din intitutii sociale

• Retragerea din sistemul social

65. Ramasul acasa
66. Necooperare personala totala
67. Retragerea muncitorilor
68. Sanctuar
69. Disparitiile colective
70. Emigrarea de protest (hijarat)

METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICa: BOICOTURLE ECONOMICE

• Actiunile consumatorilor

71. Boicotul consumatorilor
72. Neconsumarea bunurilor boicotate
73. Politica de austeritate
74. Neplata chiriei
75. Refuzul de a inchirira
76. Boicotul consumatorilor la nivel national
77. Boicotul consumatorilor la nivel international

• Actiuni ale muncitorilor si producatorilor

78. Boicot de catre muncitori
79. Boicot de catre producatori

• Actiuni ale intermediarilor

80. Boicotul de catre furnizori si meseriasi

• Actiuni ale proprietarilor si managementului

81. Boicotul de catre comercianti

82. Refuzul de a abandona sau vinde proprietatea

83. Blocare

84. Refuzul de a acorda asistenta industrializata

85. „Greva generala” a comerciantilor

• Actiuni ale detinatorilor de resurse financiare

86. Retragerea depozitelor bancare

87. Refuzul de a plati taxe, impozite

88. Refuzul de a plati datorii si interese

89. Taierea fondurilor si creditelor

90. Refuzul de a accepta venit

91. Refuzarea banilor trimisi de guvern

• Actiunea guvernelor

92. Embargoul domestic

93. Punerea comerciantilor pe o lista neagra

94. Embargoul vanzatorilor la nivel international

95. Embargoul cumparatorilor la nivel international

96. Embargoul comertului international

METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICa: GREVA

• Greve simbolice

97. Greva de protest

98. Greva fulger

• Grevele agricole

99. Grevele agricultorilor

100. Grevele fermierilor

• Greve ale grupurilor speciale

101. Refuzul

102. Greva prizonierilor

103. Greva meseriasilor

104. Greva profesionista

• Greve industriale obisnuite

105. Greva administrativa

106. Greva industriala

107. Greva de solidaritate

• Grevele restrictionate

108. Greva detaliata

109. Greva parasoc

110. Greva de incetinire

111. Greva in care se practica doar minimum de munca

112. imbolnaviri subite

113. Greva prin demisie

114. Greva limitata

115. Greva selectiva

• Grevele multi-industrie

116. Greva generalizata

117. Greva generala

• Combinarea grevelor si inchiderilor economice

118. Hartal

119. inchidere

METODE DE NON-COOPERARE POLITICa

 

• Respingerea autoritatii

120. Retinerea sau retragerea adeziunii

121. Refuzarea de a acorda sprijin public

122. Materiale si discursuri ce sustin rezistenta

• Non-cooperarea cetatenilor cu guvernul

123. Boicotul corpurilor legislative

124. Boicotarea alegerilor

125. Boicotarea pozitiilor guvernamentale

126. Boicotarea departamentelor, agentiilor si altor organe guvernamentale

127. Retragerea din institutiile de educatie guvernamentale

128. Boicotarea organizatiilor sprijinite de guvern

129. Refuzul de a acorda asistenta agentilor de implementare a deciziilor guvernamentale

130. Retragerea propriilor insemne publice

131. Refuzul de a accepta oficialii desemnati

132. Refuzul de a dizolva institutiile existente

• Alternativele cetatenilor la rezistenta

133. Neincredere si adeziune intarziata

134. Nesupunere in absenta supravegherii directe

135. Nesupunere populara

136. Nesupunere mascata

137. Refuzul de a sparge o demonstratie sau adunare

138. „De aici nu ma misc”

139. Non-cooperarea in situatia conscriptiei sau deportarii

140. Ascunsul, fuga, asumarea unei identitati false

141. Nsupunerea civila fata de legi „ilegitime”

• Actiunea personalului guvernamental

142. Refuzul selectiv al ajutoarelor guvernamentale de a acorda asistenta

143. Bocarea liniilor de comanda si informatie

144. Standuri si obstructie

145. Non-cooperare administrativa generala

146. Non-cooperare judiciara

147. Ineficienta intentionata si
non-cooperare selectiva a agentilor de implementare

148. Razmerita

• Actiuni guvernamentale interne

149. Evaziuni cvasi-legale si intarzieri

150. Non-cooperare din partea unitatilor ce tin de guvern

• Actiuni guvernamentale internationale

151. Schimbari in reprezentatiile diplomatice sau de alt gen

153. intarzierea sau anularea evenimentelor diplomatice

153. Retinerea recunoasterii diplomatice

154. intreruperea relatiilor diplomatice

155. Retragerea din organizatii internationale

156. Refuzul de a deveni membru in corpuri internationale

157. Expulzarea din organizatii internationale

 

METODE DE INTERVENtIE NON-VIOLENTa

• Interventie psihologica

158. Auto-expunere la pericol

159. Postul

a) postul pentru presiune morala

b) greva foamei

c) postul satyagrahic

160. Procese „intoarse”

161. Hartuire non-violenta

• Interventie fizica

162. „De aici nu ma misc”

163. Substitutii

164. Ride-in

165. Wade-in

166. Mill-in

167. intalniri de rugaciune

168. Raiduri non-violente

169. Raiduri aeriene non-violente

170. Invazii non-violente

171. Interpuneri non-violente

172. Obstructionari non-violente

173. Ocupatii non-violente

• Interventii sociale

174. Stabilirea unor noi modele sociale

175. Supraincarcarea facilitatilor

176. Stall-in

177. Interventii orale

178. Teatru de guerilla

179. Institutii sociale alternative

180. Sistem de comunicatii alternativ

• Interventia economica

181. Greva inversata

182. Greva de ocupatie

183. Confiscarea nonviolenta de terenuri

184. Sfidarea blocadelor

185. Falsuri motivate politic

186. Achizitii preclusive

187. Confiscarea de bunuri

188. Dumping

189. Patronaj selectiv

190. Piete alternative

191. Sisteme alternative de transport

192. Institutii economice alternative

• Interventie politica

193. Supraincarcarea sistemelor administrative

194. Dezvaluirea identitatii agentilor secreti

195. Urmarirea intrarii in inchisoare

196. Nesupunerea civila fata de legi „neutre”

197. A munci fara colaborare

198. Suveranitate duala si guvernamant paralele

Documentare de văzut

Un an nou plin de pace, bucurie şi iubire tuturor!

Am văzut recent trei filme documentare pe care le recomand:

Thrive

Unii îl văd ca o continuare la seria Zeitgeist. Cred că e un film util pentru a înţelege mai multe despre libertate şi liberul arbitru, curgerea energiei în Univers, sistemul financiar global şi cine împarte puterea politică şi economică pe glob. Sau măcar pentru a ne pune întrebări deschise.

Food Matters

O imagine sumbră a industriei farmaceutice – medicale şi o explicaţie a cât de importantă e o nutriţie sănătoasă pentru a preveni şi trata bolile.

Vaccine Nation

Îl recomand tuturor care se întreabă dacă să-şi vaccineze sau nu copiii sau pe ei înşişi. Cu referiri din nou la industria medicală.

vindecarea sinelui – cine sunt eu?

Un prieten drag şi înţelept spune că toate întrebările se reduc la una singură: “Cine sunt eu?”. Aşa cum toate fricile se reduc la frica de moarte.

Alegem să venim în lumea asta duală pentru a o experimenta şi a regăsi unitatea. Dintre dualităţile pe care le trăim aici una de bază este sine – întreg/divinitate/Univers/Dumnezeu/sursă. Sinele cu toate manifestările sale ne ajută să experimentăm lumea duală, să trăim lecţiile de care avem nevoie pentru: a ne cunoaşte, a ne accepta, a ne iubi, a vindeca răni din vieţi trecute şi a ne exprima.

Centrul societăţii în care trăim e tot atât de aproape de găsirea sinelui ca distanţa Iaşi – Timişoara făcută de un student sărac cu trenul “foamei”. Valorile mondene sunt tot atât de utile căutării sinelui ca un frigider eschimoşilor. Poate trebuie să fii ex-centric pentru a te putea căuta continuu. Pentru a accepta ce găseşti în adâncul tău şi pentru a iubi ceea ce accepţi. De acolo vin acţiunile corecte ca exprimare cotidiană. De acolo vine natural nevoia şi practica vindecării reziduurilor şi traumelor din alte vieţi. Eforturi care curăţă cele ne-necesare şi ne apropie de ceea-ce-contează.

În momentul în care ne găsim sinele îl putem abandona în iluminare, în trezire. Până atunci trăim iluzia vieţii şi depinde de noi dacă o trăim senin sau în suferinţă. Odată iluminaţi, dualitatea nu-şi mai are sensul şi noi putem părăsi lumea asta. Dacă o părăsim fără să îl găsim (sinele) e probabil că ne vom întoarce, cu o altă şansă să îl vindecăm .

Maestrul Vasile Mureşan spunea recent la Tg-Mureş: “Îmi ceri Doamne să mă lepăd de sine pentru a te găsi pe tine….cum să mă lepăd când eu încă nu l-am găsit?!”.

am mai scris notiţe despre vindecarea trecutului - strămoşii şi vindecarea trecutului – naşterea

vindecarea trecutului – strămoşii

Tu cum te raportezi la strămoşii tăi?

În viaţă suntem influenţaţi (potrivit lui Thich Nhat Hanhi) de trei tipuri de strămoşi: de sânge/familie, spirituali şi ai locului în care suntem într-un anumit moment dat. Unii explică influenţa asta prin pachetul genetic moştenit, alţii vorbesc de karma (cauză-efect). Aşteptările noastre la naştere sunt prin excelenţă modelate în prealabil de acţiunile precursorilor noştri. Creştem într-o lume care e conturată de ei şi abia puţin mai târziu putem contribui conştient şi consistent la construirea lumii pe care o dorim.

Odată cu trezirea conştiinţei cred că vine momentul să recunoaştem “moştenirile” strămoşilor care ne influenţează pozitiv şi să le îndepărtăm/transformăm treptat pe celelalte. Cred că o şansă pe care o avem în viaţă şi o capacitate cu care venim pe lume e să vindecăm traumele trecutului, cele care ne sunt “pasate” în mod direct la naştere. Fiecare familie are o poveste, cele mai multe pe care le cunosc sunt presărate de multe momente traumatizante (şi de momente vesele deopotrivă). Fiecare societate, cultură, grup – are o poveste. Poveştile culturale din ultimele câteva mii de ani, cele care determină felul în care trăim, sunt dominate de agresiune, violenţă şi dis-armonie. Încă un motiv să acţionăm, fiecare pe feliuţa lui.

Din practica mea, un mod armonios de a face vindecarea trecutului mi se pare:

- Aprecierea prin fapte, gânduri, meditaţie, rugăciune etc. a aspectelor constructive preluate de la strămoşi (Five Guided Prostrations a lui Tich Nhat Hanh mi se pare superbă). O identificare mai clară a lucrurilor pozitive care ne alcătuiesc şi celebrarea lor. Cei ne-religioşi pot încerca şi versiuni muzicale gen Jason Mraz :-)

- Iertarea strămoşilor care ne-au greşit în trecut (inclusiv cu blesteme de familie care sunt gânduri puternice cu efecte pe mai multe generaţii) şi cererea de iertare pentru greşelile noastre (strămoşii – fie ei prezenţi sau absenţi în planul ăsta material). Ne scăldăm în ură privată şi publică, în caţă, în bârfă şi resentimente. Toate astea ne atârnă de suflete ca nişte pietre de moară şi nu ne lasă să ne mişcăm spre bucurie, dacă nu le vindecăm.

- Eliberarea strămoşilor captivi între lumi, a sufletelor care nu au reuşit să facă trecerea spre “naştere” sau spre “moarte” (avorturi, sinucideri, suflete rătăcite sau care nu-şi mai amintesc misiunea pe pământ). O activitate mai de “nişă” pentru că vorbim de ne-material; există însă modalităţi de abordare, cu ajutorul persoanelor clarvăzătoare, cu meditaţie, rugăciune (inclusiv în practica ortodoxă).

Toate astea pentru a curăţa viaţa proprie de balast şi a ne putea concentra pe propriile acţiuni de co-creaţie.

seria posturilor despre vindecare va continua

vindecarea trecutului – cum ne naştem

post apărut şi pe firdepir.ro

Societatea noastră mecanizat-industrială-mercantilă a involuat enorm în ce priveşte naşterile. Într-un sistem automatizat în care totul trebuie să fie cuantificabil, copiii sunt trataţi ca nişte coduri de bare potenţial evoluânde în unităţi de producţie (de alte “coduri de bare” şi bunuri de consum). O bandă rulantă care nu înţelege mai nimic (sau se preface) din sacralitatea actului de trecere dintre lumi. Procesul naşterii e integrat într-un sistem în care miracolul vieţii e subordonat raţiunii umane (greşite). Ne este anesteziată intuiţia care ar şti să ne spună cât de importantă e naşterea!

Sistemul medical tratează corpul fizic ca şi cum el ar fi separat de corpul energetic – spiritual al copilului. Ignoră legătura puternică dintre mamă şi făt şi este aproape în totalitate ignorant în legătură cu ce se întâmplă în săptămânile 40-42 de sarcină. De asta femeile sunt programate la cezariană încă din săptămâna 38. Mama nu e informată şi nu are timp să se pregătească de un act cu adevărat miraculos şi cedează de multe ori sfaturilor “specialiştilor”, optând pentru anestezie, epidurale şi alte chimicale. Naşterea se petrece într-un spaţiu de stress fizic şi psihic traumatizant. Mulţi dintre noi pierd startul din prima secundă.

Traumele suferite de micuţii şi mamele care sunt agresaţi în sălile de naştere au urmări adeseori toată viaţa. Străzile sunt pline de indivizi care arată ca oameni normali doar pentru că funcţionează aparent corect în societate. Care sunt atunci traumele emoţionale, afective de la naştere? O mare parte din toată agresiunea şi violenţa pe care o simţim în fiecare zi în jurul nostru vine de acolo. Calitatea scăzută a relaţiilor inter-umane şi a relaţiilor omului cu natura fizică şi spirituală din care facem parte e un indiciu. Altul e lipsa armoniei într-o lume pe care ne-o construim din ce în ce mai disonantă şi îndepărtată de legile Universului. Traume parţial ignorate, parţial neconştientizate, în cea mai mare parte ne-tratate.

Dacă vrem un alt tip de societate poate e timpul să căutăm mai departe de schimbările superficiale politice, economice etc. Un proces extrem de important e să vindecăm traumele pe care le avem de la naştere. La nivel individual şi colectiv…cu meditaţii, rugăciuni, grupuri de terapie, tehnici de respiraţie-meditaţie (rebirthing) şi altele, în funcţie de preferinţe şi compatibilitate. Procese care ne pot ajuta să retrăim şi să vindecă momentele traumatizante.

Viitorilor părinţi le recomand cu căldură naşterile naturale (în apă sau nu), în spaţii prietenoase (acasă sau în centre de naştere speciale), nemedicalizate. Contact minim cu sistemul medical şi maxim cu intuiţia şi dragostea de mamă, cu natura profundă de femeie şi expresie perfectă a energiei Universului. Există moaşe, terapeuţi, dula, medici care pot să vă îndrume către asta şi în România. Şi puteţi cere sfatul familiilor care au trecut deja prin asta – numărul lor e în creştere. Se pare că 90% din femei sunt destul de sănătoase pentru a naşte nemedicalizat..

Cărţi de referinţă:

- The Continuum Concept

- Sacred Birthing

- Active Birth

de ce 1 dolar ajută Africa doar pe Facebook

Nu ajută (doar) dacă donezi un dolar pentru Africa. Sau zece dolari, ori un milion. Poate doar pe facebook şi alte site-uri cărora le faci trafic. Câteva motive:

- Multe din problemele Africii au fost create sau sporite de cei care vor să le elimine.

- Conceptul de donaţie încearcă să repare, folosind aceleaşi mijloace, un dezechilibru creat şi alimentat de un sistem global. Aceeaşi paradigmă dominatoare, ipocrită, care impune puterea (economică, culturală, financiară) a celui tare asupra celui mai slab. Statele care “ajută” Africa sunt aceleaşi care îi iau cu zece mâini resursele naturale şi dobânda imensă la sumele date ca ajutoare. Sunt aceleaşi state care fac experimente în Africa, pornesc şi opresc războaie, controlează traficul de arme, medicamente, energie, mâncare, apă, trofee de vânatoare, sclavi (sub forme moderne).

- Industria de ajutor pentru dezvoltare, paradigma ei de bază, NU FUNCŢIONEAZĂ. Nu e eficientă. Caută impact rapid fără să înţeleagă problemele reale. Cele mai multe din proiecte sunt prestabilite pe alte continente şi nu ţin cont de nevoile reale. Staff-ul organizaţiilor e surmenat, nepregătit, supraîncărcat cu muncă, fără sprijin. Nu stă destul de mult pe teren încât să înţeleagă contextul de lucru şi cultura locală. Birocraţia sufocă sistemul (mai ales organizaţii gen ONU). Banii aruncaţi pe proiecte sunt (paradoxal) prea mulţi, prea repede. Localnicii nu au controlul procesului de “cooperare pentru dezvoltare”.

- Statele “dezvoltate” vor să implementeze în Africa sisteme sociale şi politice care nu funcţionează (bine) nici în ţările de baştină (europene, nord-americane etc.).

- Toate astea se suprapun peste şi accentuează problemele şi disensiunile locale.

- Nu te ajută nici pe tine în mod real. Îţi dă iluzia dulce că ajuţi, te face să te simţi bine, domoleşte sentimentul de vinovăţie născut poate din superioritatea celui care are “mai mult”. O mărinimie orientată greşit din lipsă de interes şi informaţii.

Ar mai fi de zis. Desigur, încadraţi de toate probleme enumerate mai sus, poţi întâlni o mână de oameni a căror muncă în Africa contează cu adevărat. Află care sunt organizaţiile lor. Alege atent cui donezi bani (pentru că sunt organizaţii – puţine – care totuşi fac treabă). Proiecte la scară mică, unde poţi urmări traseul banilor pe care i-ai dat.

Sau mai bine îţi convingi prietenii să nu vă plătiţi taxele către industriile şi ţările care “mulg” Africa. Le vopseşti politicienilor pe maşini textele din Millenium Development Goals, să şi le amintească. Călătoreşti în Africa şi stai cât de mult poţi în locul în care vrei să donezi bani. Te implici în comunitatea ta acasă, acolo unde vezi probleme similare. Încerci să afli răspunsul la întrebarea: pentru fiecare dolar colectat pentru Africa, cine şi cât câştigă (şi unde) în alte părţi ale Globului?

* “Africa” poate fi înlocuit cu alte nume de ţări şi continente unde se întâmplă procese similare. Sau chiar de grupuri sociale sau persoane care cer(şesc) bani.

despre supravieţuirea (mea) urbană

Reîntors de câteva luni în ţară, după ce am trăit câţiva ani mai mult în Africa şi Asia, observ câteva procese interesante:

- În România sunt “asaltat” din toate părţile de multe informaţii de care nu am nevoie. Vânzătorii mă “vânează” agresiv, oraşele devin centre de pelerinaj unde zeii centrali de adulaţie sunt molurile şi supermarketurile. Spaţiul public e sufocat de multă informaţie inutilă, neprietenoasă, goală de substanţă, derulată în plină viteză. Fast food, fast thought, fast life. Viaţa nu îşi atinge maturitatea şi profunzimea, ci arde degeaba.

- Atenţia e concentrată în dimensiunea materială, încă suntem într-un fel de ev mediu consumerist în care alergăm după cele mai noi produse, reduceri, promoţii, satisfacţii. Casele noastre se umplu de obiecte care ne iau timp consistent pentru curăţenia şi întreţinerea lor. Suntem atraşi de strălucire şi spoială.

- Frică, adormire, apatie, letargie, neimplicare. Simţurile nu sunt alerte ci atrofiate. Instinctele tocite prin educaţie, tipare si practici sociale si economice, discurs public. Oamenii sunt absenţi din viaţa proprie.

- Asta mă face să mă simt inconfortabil, agitat, stresat, deconectat de la esenţa vieţii. Sunt curios cu cât a crescut rata depresiilor la români.

Africa a avut meritul de a-mi oferi o altă dimensiune a timpului, în care am savurat lipsa confortului material european (cu mici momente în care mi-a şi lipsit). Mintea era mai clară, spiritul liber. O experienţă care mă ajută să îmi creez locul aici, acasă, construit cât mai atent în jurul a două principii:

1. A fi cine sunt, dincolo de “a face” şi “a avea”. Proces complex si mereu în derulare Cât mai multă intuiţie, prezenţă, compasiune, autenticitate, practică de dragoste. Armonizat cu schimbările planetare profunde.

2. Protecţie faţă de dis-armonia din jur. N-am luat asta foarte în serios până acum. Simt însă crescând invazia spaţiului meu fizic, emoţional şi energetic şi pun mai mult accent pe protecţia lui.

Altfel, îi fain să trăieşti pe pământurile astea. Chiar fain.

cum să eviţi violenţa la volan

M-am înfuriat ieri. Am fost tras pe dreapta de un conducător auto furios, cum că nu l-am lăsat să mă depăşească în pantă (două benzi pe sens, fiecare pe banda lui). Plus ameninţări că data viitoare “mă freacă”. Maşina, am dedus

Omul vorbea serios, pornit tare. Era foarte supărat şi avea CEVA dreptate; CEVA dreptate aveam şi eu. Scena a decurs repede, cu ameninţări din partea lui şi încercări de explicaţie şi conectare din partea mea. Satisfacţie la final: sub 50% de fiecare, bănuiesc. Amândoi am plecat, ne-am fost spus oful, dar nu ne-am auzit reciproc de fapt. Nici o concluzie.

Pe moment (sentimentele se schimbă la fiecare 40 de secunde, nu?) m-am înfuriat uşor, apoi în drum spre casă m-am amuzat. Mi-am adus aminte:

- e absolut normal să te confrunţi cu conflicte, chiar şi unele foarte neplăcute, violente. Ca şofer în România ţi se poate întâmpla des (deşi eu cred  că lucrurile s-au schimbat în bine recent). Fii centrat în dragoste.

- dacă eşti mereu centrat în interior, echilibrat, vei încerca să te conectezi verbal şi sufleteşte, să înţelegi ce vrea să-ţi spună omul cu adevărat, ce-l nemulţumeşte. Ascultă mult şi vorbeşte puţin şi înţelept.

- dacă vezi că tensiunea creşte poţi să glumeşti, zâmbeşti, stai calm şi relaxat. Sau să pleci şi ignori în cazul în care devine violent direct. Zâmbeşte.

Cred că paşii ăştia sunt un început bun şi simplu. Şi mai cred că practica lor temeinică e cea care face diferenţa dintre un maestru zen şi o altă persoană.

Am mai scris AICI despre paşi simpli pentru abordarea paşnică a conflictelor.

monstrul cu un singur ochi

Îl găsim în cele mai multe case moderne ca o dovadă a civilizaţiei, a evoluţiei. Ba chiar în fiecare cameră, bucătărie şi uneori şi în baie. În maşini şi avioane. Ochiul lui e variabil mai mic, mai mare, mai lucios sau mat, dar invariabil deschis, revărsându-şi conţinutul înşelător în spaţiul tău intim. Pozează în monstruleţ inofensiv, pasiv, se presupune că tu îl controlezi din priviri. De cum îi prinzi privirea însă, ochiul lui, singurul, cu o putere studiată, te fixează într-o capcană invizibilă. Înainte să-ţi dai seama, eşti pierdută între ocheadele colorate ale monstrului, ca la prima cină intimă cu viitorul tău soţ. Te-ai înmuiat.

Îţi spui că îl vei putea controla cu puţin exerciţiu – asta dacă îţi dai seama că eşti iremediabil pierdută. Că puterea voinţei tale nu are cum să dea greş. Poate ai dreptate. Pentru a înţelege însă crimele în masă produse cu sânge rece de armatele de monştri cu un singur ochi, trebuie doar să vezi de sus o ţară de telespectatori împietrită faţă în faţă cu dihania la ora fixă de difuzare a ultimei telenovele. Sau o lume întreagă îngheţată din mers în faţa tele-jurnalelor de ştiri din prime-time. Lupta e aprigă şi armele tale sunt tocite de marketing şi publicitate.

Cum altfel ai accepta să cauţi din ce în ce mai des un monstru propriu, nou nouţ, în faţa căruia să zaci cât mai comfortabil şi abandonându-ţi ultimele resurse de raţiune, să-ţi expui sufletul vibraţiilor extrem de joase cu care ciudăţenia te bombardează? Draga mea, instinctele tale sunt bonte, judecata pierdută în ceaţa deasă şi urât mirositoare degajată de furnalele Ştirilor de la ora 5. Oră la care hoarde de monştri îşi unesc ochii într-un carnagiu al omuleţilor privitori, un ospăţ vampiresc în care energia noastră vitală, timpul, viaţa şi sufletul sunt răpite către destinaţii obscure.

Mişcarea de rezistenţă e deci imperios necesară. Primul pas: aruncarea monstrului la groapa de reciclat (a istoriei). Al doilea: declară-ţi casa zonă liberă de astfel de dihănii. Trei: vezi să nu-ţi transferi dependenţa mintală de un obiect – proces către Internet şi calculator Patru: crează-ţi tipare benefice care să umple timpul pe care ţi-l fura televizorul (citeşte, fă sport, meditează, fă dragoste, practică-ţi hobby-urile). Eu asta fac în ultimii zece ani – la punctul trei mai am puţin de lucru – şi ştiu că nu sunt singurul.

Provocare:

Problema practică pe care o am acum e că negociez cu RDS să mi instaleze Internet FĂRĂ TV, FĂRĂ telefon, ceea ce tehnic e foarte dificil. Cel puţin asta spun ei.Idei?