cum să eviţi violenţa la volan
M-am înfuriat ieri. Am fost tras pe dreapta de un conducător auto furios, cum că nu l-am lăsat să mă depăşească în pantă (două benzi pe sens, fiecare pe banda lui). Plus ameninţări că data viitoare “mă freacă”. Maşina, am dedus 
Omul vorbea serios, pornit tare. Era foarte supărat şi avea CEVA dreptate; CEVA dreptate aveam şi eu. Scena a decurs repede, cu ameninţări din partea lui şi încercări de explicaţie şi conectare din partea mea. Satisfacţie la final: sub 50% de fiecare, bănuiesc. Amândoi am plecat, ne-am fost spus oful, dar nu ne-am auzit reciproc de fapt. Nici o concluzie.
Pe moment (sentimentele se schimbă la fiecare 40 de secunde, nu?) m-am înfuriat uşor, apoi în drum spre casă m-am amuzat. Mi-am adus aminte:
- e absolut normal să te confrunţi cu conflicte, chiar şi unele foarte neplăcute, violente. Ca şofer în România ţi se poate întâmpla des (deşi eu cred că lucrurile s-au schimbat în bine recent). Fii centrat în dragoste.
- dacă eşti mereu centrat în interior, echilibrat, vei încerca să te conectezi verbal şi sufleteşte, să înţelegi ce vrea să-ţi spună omul cu adevărat, ce-l nemulţumeşte. Ascultă mult şi vorbeşte puţin şi înţelept.
- dacă vezi că tensiunea creşte poţi să glumeşti, zâmbeşti, stai calm şi relaxat. Sau să pleci şi ignori în cazul în care devine violent direct. Zâmbeşte.
Cred că paşii ăştia sunt un început bun şi simplu. Şi mai cred că practica lor temeinică e cea care face diferenţa dintre un maestru zen şi o altă persoană.
Am mai scris AICI despre paşi simpli pentru abordarea paşnică a conflictelor.
