Despre atacuri, supape şi soluţii


ina curic

Despre atacuri, supape şi soluţii

Unul dintre ingredientele esenţiale ale bărbatului ideal pentru femeile de pe multe meridiane îl constituie simţul umorului. Dacă la parametri fizici mai facem concesii, de umor şi ironie ne lipsim mai greu într-o posibilă relaţie sentimentală. Poate tocmai de aceea, în timp, bărbaţii şi-au dezvoltat acest simţ mai mult decât femeile. Ei sunt mai destinşi, mai ironici, mai bune compani la petreceri, mai buni prieteni, mai nebunatici, mai frivoli (sensul bun!), mai bine dispuşi, mai glumeţi.

Dacă subscriem definiţiei conform căreia „umorul este libertate” şi aruncăm o privire femeilor românce a căror condiţie poate fi succint caracterizată drept „servitute”, indiferent că stăpânii sunt soţi, părinţi, copii sau cosmetice, vom avea o explicaţie parţială a umorului ca apanaj, în multe cazuri, al bărbaţilor. Ei liberi să gândească, creeze, imagineze, proiecteze. Femeile mai puţin. Ele sunt ocupate (mai ales de către alţii) cu chestiuni mai practice, mai riguroase, mai realiste, mai serioase, aici intervenind forţa stereotipului pozitiv despre natura specială a femeii. Seninătatea şi detaşarea de a te raporta la existenţă prin intermediul umorului ţin în mod esenţial de libertatea spiritului, de neangajarea totală faţă de lucruri, de încredere în posibilităţile personale de a rezolva anumite situaţii dificile, capitole la care femeile stau mai prost. Sau sunt percepute astfel. E adevărat că femeile sunt mai ocupate cu tot felul de mărunţişuri în ordine exterioară (a se citi printre altele: creşterea şi educarea copiilor, îngrijirea soţului, gătirea meselor) iar „ocupat cu” vine alături de „preocupat de” aşa cum libertatea în spirit nu are acoperire fără libertatea de a alege în plan concret. Cu cât depinzi de mai multe lucruri din jurul tău sau cu cât mai multe lucruri depind de tine, cu atât detaşarea de propria condiţie e mai dificilă. Când inveţi să iei totul în serios e mai greu să fii ironic; când cei din jur nu te sprijină e dificil să ai încredere în tine; când eşti atacată (voalat, desigur, vorbim de umor!) nu ştii cum să reacţionezi. Îţi rămâne doar să intri în joc.

Celebrele bancuri cu blonde colportate, culmea, şi de către femei sunt un exemplu elocvent despre cum cad femeile în capcana aprecierilor celorlalţi sau despre cum aleg ele să se solidarizeze cu bărbaţii—mecanism care funcţionează greu şi arareori invers. Inferiorizarea femeilor, indiferent că e vorba de sarcină, menstruaţie, inteligenţă sau aptitudini, preocupări sau interese se face nu doar în văzul ci şi cu complicitatea acestora. Nu trebuie decât să aplicăm puţină vopsea de păr acestor blonde pentru a obţine un amestec interesant pe care persoanele cu simţul umorului nu prea îl înţeleg: femeia ca prototip al prostiei care cheamă şi justifică misoginia. Să fie blondele un artificiu?

Dacă umorul poate fi considerat un mecanism de apărare, femeile nu trebuie să mai întârzie în a-şi dezvolta puterea de replică şi a descoperi forţa butadei şi a ironiei. A-i “pune la punct” pe bărbaţi e un început mic dar promiţător. Numai aparent nu există alternative pentru a contracara un banc sexist. Sau, dacă nu sunt la îndemână, le putem oricând crea, cu condiţia să vrem. Neuronul care moare de singurătate se poate afla foarte bine şi în capul unui bărbat.

Pentru o schimbare de peisaj să începem cu o geneză din perspectivă feministă:

Unul dintre ingredientele esenţiale ale bărbatului ideal pentru <!– @page { size: 21cm 29.7cm; margin: 2cm } P { margin-bottom: 0.21cm } –>

Într-o zi , în Grădina Edenului, Eva îl strigă pe Dumnezeu:

–Doamne, am o problemă!

–Care e problema, Eva!”

–Doamne, ştiu că m-ai creat şi mi-ai dăruit această grădină superbă, cu toate minunăţiile din ea şi cu şarpele ăsta amuzant, dar pur şi simplu nu sunt fericită.

–De ce, Eva? veni răspunsul din înălţimi.

–Sunt singură,Doamne, şi m-am săturat până peste cap de mere.

–Ei, bine, Eva, în cazul ăsta am o soluţie. O să-ţi creez un bărbat.

–Ce e un bărbat, Doamne?

–Acest bărbat va fi o creatură ştearsă cu multe obiceiuri proaste. O să mintă, o să înşele înşele şi va fi foarte vanitos. Una peste alta o să-ţi facă necazuri. Dar o să fie mai puternic, mai rapid şi o să-i placă să vâneze şi să omoare animale. N-o să aibă pic de înţelepciune şi o să facă tot felul de chestii copilăreşti ca aruncarea unei mingi încoace şi încolo sau bătaia. N-o să fie prea deştept, deci va avea nevoie de sfatul tău pentru a gândi cum trebuie. Excitat va arăta de-a dreptul amuzant dar, din moment ce te-ai plâns, îl voi crea astfel încât să-ţi satisfacă nevoile,hm, fizice ………. :o)

–Sună grozav, spuse Eva ironic. Care-i şpilu’, Doamne?

–Păi să vedem… Îl poţi avea cu o condiţie.

–Care să fie asta, Doamne?

şi Domnul a răspuns:

–După cum am spus, o să fie mândru, arogant şi o să aibă o foarte bună părere despre sine…aşa că va trebui să-l laşi să creadă că pe el l-am făcut primul. Deci, ţine minte, e secretul nostru…. ca de la femeie la femeie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: