Egalitate, inegalitate –problemă veche, răspunsuri noi


Ina Curic

Egalitate, inegalitate –problemă veche, răspunsuri noi

Sau

Inegalitatea de gen: problemă în căutare de soluţii

Nefamiliarizaţii cu dezbaterea inegalităţii dintre femei şi bărbaţi găsesc refugiu în faptul că, cel puţin formal, această egalitatea există în România. Ar trebui prin urmare să stăm liniştiţi –

ceea ce ar putea fi posibil dacă nu am cunoaşte formele fără fond, legile care există doar pe hârtie, principiile teoretice care nu au legătură cu viaţa reală a celor mai mulţi şi multe dintre noi.

In general ni se propune un  standard dublu, dacă nu chiar triplu. Da, avem nevoie de egalitate la nivel profesional (deşi aici nu este evident locul si momentul potrivit  pentru a discuta de ce acest singur tip de egalitate dorit în mod obişnuit este departe de a fi o realitate în practică) – la alte nivele însă se pare că această egalitate nu e dezirabilă. Nivele acestea sunt uneori exemplificate prin anumite comportamente sociale alocate bărbaţilor:

– a ne da primele jos din maşină pentru a ne ajuta semenii-bărbaţi să coboare,

– a intra primele într-un restaurant, pentru a-i feri pe ei de privirile hulpave ale unor deja instalate la mese-consumatoare,

-a ceda locul pe scaun domnilor de lângă noi, sau

-a fluiera adolescenţi pe stradă.

Suntem egale la serviciu dar acasă sau când mergem la restaurant sau în diverse alte locaţii este dezirabil ca bărbatul să fie stăpânul iar femeia delicata/lipsita de apărare/fragila sau mai puţin blând spus – dar in fond prin antonime pentru termenul de stăpân – servitoarea/slujitoarea/inferioara.

E discutabil în ce măsură comportamentele sociale descrise mai sus sunt cele mai elocvente pentru dezbaterea inegalităţii dintre bărbaţi şi femei, deşi cu siguranţă ne pot da câteva idei. Primele trei comportamente fac aluzie la inegalităţile care „ne convin” şi flatează (sau ar trebui să o facă), la domeniile în care îi vrem pe bărbaţi „stăpâni”.  Chiar dacă asemenea comportamente sunt în esenţă întemeiate pe prezumţia slăbiciunii femeilor, a incapacităţii acestora, a fragilităţii şi a nevoii permanente de a fi apărate, aceste idei sunt în general ignorate păstrându-se doar aparenţa de galanterie. Pe de altă parte, cu siguranţă multe dintre noi am făcut exact ceea ce pare extrem de bărbătesc în primele trei exemple în situaţii de viaţă mai mult sau mai puţin obişnuite: poate era vorba de fratele mai mic, de bunicul în vârstă, de vreun domn invalid etc, etc. În ceea ce priveşte a patra idee – fluieratul pe strada -, chiar dacă este apanajul bărbaţilor, cu siguranţă cei mai mulţi nu practică fluieratul după adolescente, asociabil mai curând cu prostul gust decât cu bărbăţia.

Inegalitatea dintre bărbaţi şi femei nu se reduce însă doar la galanterii şi comportamente de prost gust. Ea este în esenţă o inegalitate de putere care se manifestă în nenumărate moduri. Această inegalitate persistă în minţile multora dintre noi într-o măsura atât de mare încât conceptul în sine de putere devine sinonim cu „bărbat/ bărbătesc„. Dacă la ora de literatură ar fi vorba de Vitor Lipan s-ar putea spune simplu că era un bărbat puternic. Pentru că e vorba de Vitoria Lipan este mai greu de recunoscut în ea femeia puternică astfel încât această incapacitate mentală produce perle şcolăreşti şi nu numai de genul „femeii bărbăteşti” ridicând îngrijorarea celor care se împotrivesc din start „extremelor” pe care mişcarea pentru egalitate de gen le conţine fără a acorda spaţiu pentru ca această egalitate să devină reală.

Inegalitatea se manifestă şi prin violenţa împotriva femeilor, plată inegală pentru muncă egală, limitarea accesului la luarea deciziilor,  povara dublă pentru femei în sensul responsabilităţilor unui loc de muncă adăugate celor ce ţin de gospodărie şi creşterea copiilor, dezumanizarea şi folosirea corpului ei ca obiect  pentru a face reclamă la diferite produse, perpetuarea unei relaţii de proprietate în care femeia este obiectul exercitării puterii bărbaţilor, reproducerea prejudecăţilor conform cărora femeia este incapabilă să gândească raţional, să aibă funcţii de conducere sau este preocupată doar de nimicuri precum aspectul fizic. Tiparele inegalităţii de gen sunt extrem de rezistente la schimbare şi cele mai multe persistă de secole, multe dintre concepţiile care au alimentat de-a lungul timpul inferiorizarea femeii fiind mai subtile în contemporaneitate fără să fi dispărut însă din viaţa socială. Dacă numeroasele femei care s-au mobilizat de-a lungul timpului pentru a cere drepturi egale ar fi aşteptat pur şi simplu ca bărbaţii şi societăţile patriarhale să recunoască capacităţile şi meritele noastre, nobleţea si sprijinul nostru, am fi încă în situaţia în  care nu am avea dreptul la educaţie, nu am avea drept de vot sau de muncă, singura calitate care ne-ar face necesare ca fiinţe fiind reproducerea speciei.

Depinde ce alegem din ideea egalităţii dintre femei şi bărbaţi şi dacă vrem să depăşim nivelul superficial al îngrijorărilor nefondate pentru a lucra la eliminarea formelor  de manifestare grave ale acestei inegalităţi. Nu trebuie deloc ca primele să preia toate năravurile celor din urmă şi să se masculinizeze pentru a nu mai putea deosebi apoi femeia de bărbat şi bărbatul de femeie. Egalitate de gen nu înseamnă renunţarea la răsfăţ, alint, romanţă şi tandreţe. După toate probabilităţile cuplurile care au relaţii echitabile, partenerii situându-se pe poziţii de putere egale în care ambii discută şi iau decizii, ambii sunt tandri şi îşi arată afecţiunea, ambii se implică în treburi de gospodărie şi creşterea copiilor, ambii au libertatea de a-şi urmări visele în materie de profesie sunt mult mai sănătoase din punct de vedere social şi mai fericite în interior decât cuplurile care au relaţii abuzive, în care unul porunceşte şi altul execută, unul ia decizii în timp ce al doilea se supune, unul ridică pumnul şi celălalt îl primeşte, unul se întoarce de la serviciu pentru a se odihni şi citi ziarul iar celălalt continuă să muncească pregătind masa, curăţând casa şi îngrijind  familia, sau unul are libertatea de a lucra în timp ce al doilea e cantonat în munca de îngrijire a gospodăriei. A fi egală cu bărbatul nu înseamnă nici a căra singură sacul de cartofi aşa cum par să creadă unele vedete TV în România ci a nu fi considerată incapabilă şi inferioară din punct de vedere social pentru că forţa ta fizică este mai mică.

Egalitatea se referă în primul rând la drepturi şi oportunităţi, nu la forţa fizică şi la puterea pumnului. Problema nu constă în diferenţele biologice dintre femei şi bărbaţi caracteristice speciei umane ci în diferenţele construite social care ataşează valori diferite indivizilor în funcţie de sex şi care sunt dependente de anumit spaţiu cultural şi temporal ceea ce înseamnă şi că pot fi schimbate.

Poate ar fi o idee bună să lăsăm pentru moment formele fără fond ale româncei care e egală cu românul, să nu ne mai mulţumim cu ideea că în spatele fiecărui bărbat puternic stă o femeie si să lucrăm in schimb la egalitatea reală dintre bărbaţi si femei.

Am putea:

– crea spaţii de dialog în care atât femeile cât şi bărbaţii să poată discuta provocările zilnice din perspectiva relaţiei inegale de putere care există între sexe,

– lucra la identificarea modurilor de manifestare concretă a inegalităţilor de gen în România şi a concepţiilor care le alimentează,

– încuraja introducerea educaţiei sensibile la gen în şcoli,

– propune introducerea problemei diferenţelor si inegalităţilor de gen pe agenda partidelor politice,

– implica organizaţii, instituţii de stat, mass media în campanii pentru conştientizarea si eliminarea discriminărilor pe considerente de sex,

– colecta propuneri concrete despre ce se poate face pentru a construi relaţii egale între bărbaţi si femei la toate nivelele,

– pregăti specialişti care să scrie si vorbească despre inegalităţi de gen reale fără să rămână la nivelul superficial al opiniilor personale si analizelor trunchiate.

Cu siguranţă am avea mai multe idei pentru discuţie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: