Femeia şi aspectul comercial


Ina Curic

Femeia şi aspectul comercial

Te-aş lua de tot că ai aspect comercial bun”

Conversaţie la autostop

Cele mai multe femei tinere au complexe teribile in legătură cu aspectul fizic în general în adolescenţă, însă din ce în ce mai mult şi la alte vârste, atât înainte cât şi după perioada critică pentru construirea imaginii de sine care e adolescenţa. Orice apreciere, comentariu pozitiv, compliment cu privire la modul în care arătăm ne face automat să ne simţim bine, ne flatează, ne bucură.

Comentariile care se vor pozitive transmit însă uneori şi alte idei, valori, principii dincolo de simpla apreciere a frumuseţii – operaţiune prin excelenţă subiectivă. Ca fete/femei la autostop, de exemplu, sau la şcoală, la serviciu, în vacanţe – nu puţine dintre noi se confruntă cu propuneri amoroase, comentarii şi complimente de diverse tipuri. Unul din comentariile recente pe care prezenţa mea la autostop le-a declanşat din partea unui co-autostopist bărbat a fost“Te-aş lua de tot că ai aspect comercial bun”. Mi-am amintit de complexele mele din liceu şi chiar şi atunci, fără o perspectiva critică asupra stereotipurilor legate de femei şi bărbaţi, ideea că am “aspect comercial bun” tot mi s-ar fi părut suspectă şi puţin flatantă. Eram convinsă de la 15 ani că nu contează „ce le place bărbaţilor la femei” fiindu-mi clar că nu ei trebuie să fie mulţumiţi de corpul meu ci eu însămi. Cu siguranţă însă nu aş fi putut înţelege atunci implicaţiile acestei afirmaţii.

Standardele de frumuseţe feminină – imposibil de atins în practică de către marea majoritate şi varietate a femeilor reale pentru simplul motiv că sunt nerealiste – nu ne lasă prea multă libertate în a ne defini modele de feminitate mai uşor de atins şi a aprecia şi accepta diversitatea corpurilor umane. Uneori aceste standarde devin însă foarte flexibile, fără a fi deloc în avantajul nostru. În general aspectul acesta comercial este important pentru că atrage atenţia sexuală a bărbaţilor. Paradoxal însă, deşi “aspectul comercial” este considerat cel mai important la prima vedere – apreciere-cântărire-măsurare femeia ca marfă, femeia care vinde orice a unei femei de către un bărbat (remarcaţi suprapunerea acestor acţiuni şi peste cazurile în care este vorba de mărfuri non-umane) în foarte multe cazuri în fapt acesta nu contează. Pentru că, nu-i aşa, în cultura populară a bărbaţilor ahtiaţi după favoruri sexuale şi rapizi în a transforma femeia în obiect, toate femeile sunt la fel de la brâu în jos, şi “dacă e prea urâtă, îi pui o pungă în cap”. Fustă să fie.

Ca femei suntem în multe instanţe evaluate automat ca o marfă, ceea ce îndreptăţeşte şi considerarea noastră drept bun de consum. Traficul de femei, o realitate extremă pentru milioane de femei din toată lumea, porneşte tocmai de la premiza că femeile sunt bunuri care pot fi cumpărate şi vândute, exploate şi abuzate după bunul plac al cumpărătorilor-proprietarilor. Această concepţie – ca şi cea referitoare la prostituţie ca “cea mai veche meserie din lume” care spune textual că prima femeie a fost prostituată şi sugerează implicit că orice femeie este o târfă in esenţă – nu afectează însă numai femeile traficate sau care se prostituează, ci şi pe fie care dintre noi în moduri mai subtile.

O femeie prezintă interes în diferite contexte atâta timp cât îşi intră în rolul de marfă bună de consum şi oferă favorurile sexuale cerute; in cazul în care nu o face, indiferent cât de atractivă ar fi după standardele general acceptate, pierde orice urmă de interes, devenind in schimb “rea”, “nerezonabilă”, “fraieră”, neştiind ce pierde şi nereuşind să se distreze sau! M-am intrebat deseori de ce nu caută unii bărbaţi nişte scorburi dacă tot ce au nevoie este de “o gaură” la care reduc femeia pentru a-şi satisface o nevoie în fond fiziologică de descărcare de tensiune sau mai curând nevoia de control şi dominare a altor fiinţe umane considerate inferioare. Pentru că eu, ca femeie, îngroş cu siguranţă rândul multora care nu ne simţim deloc flatate că suntem alese şi considerate “bune”/“bunoace” pentru astfel de întreprinderi.

Halal opţiuni între a fi vrăjitoarea cea rea şi “scorbură”. De fapt, cred că încep să simpatizez cu vrăjitoarele.

PS. Mulţumesc celor doi domni întâlniţi la autostop pe ruta Bacău – Suceava, care mi-au reamintit aceste lucruri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: