Mango – terorismul


sau

apa trece, mango-le rămâne

În urmă cu două săptămâni eram amândoi în aeroportul internaţional din Santo Domingo. Devreme dimineaţa, simţind încă gustul pastei de dinţi în gură. Foarte devreme. Ne aştepta o călătorie lungă spre România şi am hotărât în premieră să avem la noi doar doi rucsaci mici pe care să-i luăm în avion. Fără bagaje în cală deci.

Desigur, „puricăm” bagajele cu atenţie o seară înainte să nu care cumva să avem vreun briceag, vreo unghieră sau alt obiect care ar putea reprezenta un pericol pentru securitatea pasagerilor şi personalului. Ne luăm şi ceva fructe la noi şi puţină apă – pe care plănuim să o bem înainte de a trece prin filtrul de securitate, desigur. Mă uit din nou la fructe – bananele, preferatele mele, le-am pus eu – şi văd un fruct de mango. Frumos, dolofan, gata copt. O întreb pe Ina „Crezi că trecem cu…el?”. „Nu ştiu, o să vedem, e un test.”

Mister total. Adică într-o dimineaţă de miercuri vrem să testăm securitatea aeroportului din Santo Domingo cu…un mango. Ne apropiem de detectorul de metale, ne descălţăm, punem în tăviţe toate cele, merge banda, trecem noi cu bine şi….surpriză?! Mango a fost descoperit, dat de gol de forma şi textura apetisante! Doamna zâmbitoare de la aparatul cu raze: „Aveţi un fruct?” „Da.”, „Un Mango?”, „Da.”. „Îmi pare rău, nu puteţi trece cu el!”. Totul conversat cu zâmbetele pe buze, ale noastre pentru că ne aşteptam să fim „daţi în vileag”, ale ei probabil pentru că se bucura de dejucarea mango – atentatului şi pentru mango – ospăţul ce va să urmeze în pauza de prânz.

OK, ne împăcăm cu ideea. Ne strângem jucăriile şi lăsăm în urmă mango – trofeul. Încep întrebările: de ce au trecut bananele şi mango nu? Ceva simbolistică ….poate sexuală? Chiar aşa, există mango – explozivul? Sau o fi fost un mango bolnav şi l-au pus în carantină? Dacă evadase din mango – ospiciu??? Brrrr….ce bine că l-au luat…mai duceam mango – boli şi mango – viruşi prin State, Franţa, Ungaria şi România – pe unde aveam escale! Sau…mai ştii…mango – epidemia ne-ar fi afectat PE VIAŢĂ!

Hmm…o fi de bine, o fi de rău? Cine poate ştii? Oricum…discriminare…bananele au trecut. Dar stai…ce vedem…mango – diversiunea a funcţionat!! Jumate de litru de apă se lăfăie singur în ditamai bidonul de un litru…apă grea…facem cel puţin un „Molotov” dacă ne pricepem. Cum adică…apa trece şi mango rămâne? Uite că se poate! Nota 5 cu indulgenţă pentru sistemul de securitate de pe aeroport!

Haos şi debandadă şi în alte părţi?! Să nu exagerăm, doar erori ale „componentei umane a sistemului”. În Filipine aş fi putut duce la bord ORICE pe zborurile interne, nimeni nu mă controla cu atenţie. În Burundi am trecut liniştit cu apă şi fructe şi nu au vrut să mă lase cu chitara la bord. În Europa când mă descalţ, când nu, da’ unui prieten i-au uitat ditamai briceagul elveţian în bagajul de mână pe aeroportul din Cluj!

Deci…avem zboruri mai sigure în lume din 2001 încoace? Dacă da, atunci care sunt pierderile ca libertăţi colective / individuale? Şi cine câştigă pentru că nu ai voie să treci cu apă sau suc prin filtrul de securitate? A pierdut cineva dintre voi avionul din cauza cozilor mari de la filtre? Mai ales – cât de eficientă e paradigma de securitate actuală – forţa / violenţa previne violenţa – ce aduce în afară de creşterea nivelului fricii?

Chiar mă întreb lucrurile astea, dintr-un punct de plecare care nu e obiectiv / neutru. Poate mă ajutaţi cu răspunsuri.

Între timp, undeva în România un inspectorat de poliţie a învăţat elevii să tragă cu armele din dotare cu ocazia zilelor porţilor deschise. După principiul că violenţa în şcoli / pe stradă se poate reduce dacă eşti mai rapid şi ştii să mânuieşti arma mai bine. Şi să vadă şi tinerii cum e în realitate, dacă tot s-au antrenat de atâta timp pe Doom şi alte jocuri pe calculator.

Îi bine că avem minte, numa’ trebe să mai şi umblăm la ea, măcar din când în când!

Pace nouă, tuturor…

Anunțuri
1 comentariu
  1. Bianca Cseke a spus:

    Draga Sabin,
    subscriu la cele spuse…..Citind ce scriai mai sus mi-a revenit in minte o discutie avuta de curand cu un profesor „faimos” de la Bucuresti sepcializat pe managementul crizei si analiza conflictelor…..care imi spunea ca cei care suntem in domeniul construirii pacii nu avem valorile impuse ca si scop in sine si ca ar trebui sa invatam de la studiile de securitate….Ma intreb si eu la fel ca si tine daca o toate aceste sisteme sunt facute sa ne protejeze sau sa ne controleze mai degraba…..

    Cu drag va pup
    Bianca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: