muncim prea mult sau prea trişti?


De azi militez oficial pentru săptămâna de lucru de 4 zile şi pentru 3-4 luni de „concediu” pe an. De ce 3-4? Încă nu m-am decis, cred că trebuie sa fim flexibili, în anii mai dificili pot fi 4 luni, în cei mai relaxaţi 3 luni par a fi în regulă.

Argumente:

– 3-4 luni pe an ar corespunde la 2-3 zile libere pe săptămână

– cei mai mulţi angajaţi au 30 de zile de concediu pe care NICIODATĂ nu le pot lua „la pachet”. Să zicem că ai un calup de 2 săptămâni de concediu – primele două zile de „odihneşti” în timp ce cumperi materiale pentru zugrăvitul / renovatul casei, apoi te apuci de lucru (cu sau fără ajutorul meşterilor) şi pe când ai terminat, eşti terminat şi mai ai 1-2 zile înainte să te întorci la serviciu.  Îţi rămân 2 săptămâni de concediu pe care – dacă ai norocul să le iei la pachet – le petreci pe drumuri spre o staţiune şi înapoi. Dacă ai făcut o alegere bună ai maxim 10 zile în care te relaxezi…practica arată că din astea scazi zilele de deconectare de la problemele de serviciu şi zilele în care te conectezi la stresul de reîntoarcere. Rămâne cam o săptămână de concediu real dintr-un an.

– viaţa nu înseamnă DOAR muncă. A FI nu înseamnă (doar) A FACE. Tehnologia ne permite să muncim mai puţin şi mai eficient, mai ales că lumea „dezvoltată” suferă de supraproducţie. Tehnologia e chiar menită să ne elibereze de sarcini de muncă, nu pentru a colecta sarcini noi ci pentru a le folosi ALTCUMVA: relaxare, citit, sport, sex, muzică, artă, spiritualitate, familie, prieteni, creativitate etc.

-A FI nu înseamnă A AVEA. Muncim pentru bani cu care să cumpărăm ceva pe care să-l deţinem. De puţine ori avem cu adevărat nevoie de ce cumpărăm pentru că societatea de consum e orientată spre…consum. Oferta e mult mai mare decât cererea (din nou, în ţările „dezvoltate”) şi prin urmare rebuturile sunt mari. Deci ne-ar ajuge mai puţin. Oricum, cum am venit aşa plecăm – nu ducem cu noi nimic „dincolo”, poate doar „apucăturile” noastre.

– nevoia de reflecţie la viaţa zilnică, la fiecare moment. Încetinirea ritmului în care FACEM pentru a putea accelera intensitatea de A FI. Importanţă maximă acordată fiecărui moment. Fericirea care vine din prezenţa reală în fiecare moment. Conexiunea permanentă la sine şi Univers. Înţelegerea experienţelor din timpul momentelor de acţiune + integrarea înţelegerii în viata zilnică = înţelepciune.

La urma urmei cifrele şi procentele de timp liber / zile de muncă sunt discutabile şi flexibile. Poate esenţa e CUM muncim şi CUM ne relaxăm. Pentru că dacă nu facem ambele din pasiune, cu bucurie şi entuziasm şi cu conştienţa fiecărui moment, atunci putem avea şi 6 zile libere pe săptămână…probabil vom fi la fel de nefericiţi.

Invitaţia e deschisă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: