asta şi cealaltă, de mână împreună


Mă amuză avântul cu care separăm „asta” de „cealaltă”. Munca de viaţă, tristeţea de bucurie, bogaţii de săraci, comunişti de liberali, bărbaţi de femei, politicieni de comunităţi, evreii de musulmani şi creştinii de hinduşi, viaţa de moarte, noi de voi, SOV de statul român (asta e încă „fierbinte” 🙂 etc. Luptăm cu dinţii strânşi şi mânecile suflecate să îi învingem pe ceilalţi, să ne apărăm de ei, care cum ne pricepem mai bine. „O luptă-i viaţa, deci te luptă” ne atârnă în spate indiferent dacă stăm la birou, la coadă la semafor, sau ne plimbăm în parc cu iubita. Suntem pregătiţi să atacăm pe oricine care este „diferit”. Creăm categorii de „buni” şi „răi” şi ne incadrăm în prima, desigur. Ne pregătim temeinic pentru luptele de zi cu zi dintre „noi – buni” şi „ceilalţi – răi”, în care, clar, noi trebuie să învingem.

Grea povară. Şi ignorantă abordare. Tragi-comică.

Ignorăm sensul şi realitatea separării lui „asta” de „cealaltă”. Vrem ca ele să nu aibă nici o legătură, când şi una şi alta sunt manifestări ale aceleiaşi realităţi. Vrem ca una sa fie mai bună, mai mare, mai tare, mai rotundă etc. decât cealaltă – când atât „asta” cât şi „cealaltă” există una prin existenţa celeilalte şi nicidecum independent. Tot ce există pe lumea asta e gol de sine (empty of self)…nu există în vid şi independent de „celelalte”. Destul de simplu de înţeles, la nivel teoretic cel puţin.

Practica? Partide politice care cooperează între ele pentru binele comunităţilor, femei şi bărbaţi trăind în parteneriat, şoferi îngrijoraţi pentru integritatea celorlalţi, oameni de afaceri responsabili şi integraţi în comunităţile în care fac afaceri, respect pentru natură ca pentru casa noastră nepreţuită. Mai puţină violenţă şi separaţie. Mai mult dialog, deschidere, înţelegere. Mai multă unitate în diversitate, dacă tot e propovăduită atât de liderii noştri (ca umanitate) spirituali cât şi de oamenii de ştiinţă.

Nu militez pentru uniformitate. Susţin doar ce spun alţii mai înţelepţi: experimentele noastre „de-a trăitul” ar trebui să se îndrepte spre o paradigmă care uneşte, care vede punctele comune şi nu cele de separaţie, care mulează toate tiparele sociale pe realitatea inter-, sau co-existenţei. Doar simpla schimbare a paradigmei, a gândurilor pe care le avem când deschidem ochii dimineaţa, ar conta enorm. Suntem la un gând distanţă de a ne schimba radical viaţa, felul în care trăim şi în care influenţăm viitorul. Trebuie doar să creăm gândul respectiv 🙂

J.P. Lederach spune într-o carte de-a sa („The Moral Imagination”, superbă) că pacea depinde de capacitatea noastră de a ne imagina pe noi înşine ca parte a unei reţele de relaţii cu cei din jur, inclusiv cu „inamicii”. Pentru că relaţiile le avem deja, vrem – nu vrem. Putem să ni le imaginăm într-un dans, într-o mişcare uneori graţioasă, alteori poticnită, de intersectări de suflete şi şuvoaie de viaţă? Fără să polarizăm în bine-rău, alb-negru?

„Beyond right and wrong – There is a field – I”ll meet you there!” – Rumi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: