fir de martisor


8 Martie e mereu aici, cu 8 intors de infinit. Fara capat pare. Ca dragostea care ma aduce pe mine, care ma vad barbat, aproape de cea pe care o cred femeie. Gandul mi-e singurul care separa cele doua suvite ale vietii; ele au de fapt culorile martisorului si sunt impletite pana nu mai stii care e care. Acum, in viata asta, sunt nascut sa recunosc femeia. Sa-mi pierd rasuflarea si privirile cand o vad. Sa alerg dupa ea. Sa o seduc si stimez. Sa am grija de ea, sa o dezmierd si sa ma pierd cand se uita la mine. Sa-i fac poftele si sa mi-o doresc mama copiilor nostri. Sa ma joc cu ea jocuri de copii in care nu ne pasa decat de dansul picaturilor de ploaie pe asfaltul incins, vara. Sa-i sarut mainile pentru ca m-a nascut si sa ma inchin la ea ca la cea mai frumoasa bunica. Sa o venerez atunci cand ia forma copacilor, apei, aerului, a naturii din jurul meu. Sa o urmez ca pe cel mai bun maestru. Sunt sortit sa o descopar chiar si in colturile mele cele mai tainice, in gandurile si zbaterile mele, ca dovada ca eu nu exist fara ea si ca ea respira in mine si imi imbiba toata fiinta ca cel mai natural parfum.

Restul tine de maniera mea de interpretare. Imi desavarsesc arta de a fi un menestrel care canta de dragoste pe sub ferestre de femei.

Si cant cu foc si arunc petale de flori…


Anunțuri
1 comentariu
  1. Mowgli a spus:

    E minunat articolul, te felicit.
    Mowgli.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: