Paştele între musulmani şi creştini – Sudan


Paste in Sudan

Toată viaţa am sărbătorit Paştele de două ori, pentru ambele părţi ale familiei mele mixte. În Ardeal Iisus a înviat mereu de două ori, în aromele parfumului cu care mergeam „la stropit” fetele, să nu se ofilească până la anu’. Îmi lipsesc vremurile în care strângem prăjjituri şi bani, ouă roşii şi câte un pahar de vin (asta mai încolo, după ce am crescut). În plus îmi vedeam toate rudele şi toţi prietenii într-o campanie intensă de „stropit” – două zile la catolici, două zile la ortodocşi.

Anul ăsta lucrurile sunt diferite. Mă bucur de Paşte în Sudan şi sărbătoarea vine cu patru zile libere, zile ce-mi dau destul timp pentru a începe un serial despre Sudan, Africa, pace, conflicte, oameni şi locuri de pe continentul ăsta fascinant. Moment publicitar: dacă vi-s de interes toate lucrurile astea şi vreţi să citiţi mai multe despre experienţele mele (şi în curând ale noastre!) în Sudan, reveniţi. Încerc să postez mai des.

Trăiesc în Juba, capitala Sudului Sudanului, într-o casă obişnuită pentru cei care au venituri medii spre bune. Adică nu am aer condiţionat (decât ventilatoare de tavan) iar curentul electric a venit recent graţie unui panou solar meseriaş. Am luxul unui frigider, apei curente şi a unui spaţiu mai mult decât suficient pentru (deocamdată) o persoană. Cei mai mulţi rezidenţi ai Jubei trăiesc în colibe circulare numite tukul. Mulţi sunt refugiaţi care s-au întors după mai bine de douăzeci de ani de război – acordul de pace între nord şi sud a fost semnat în 2004. Slujbele sunt foarte puţine, producţia locală e aproape zero, preţurile sunt uriaşe pentru Africa – mai toate produsele sunt importate din Uganda, nordul Sudanului sau Kenia. Oraşul e plin de străini – albi mai ales, numiţi kawaja în araba locală. Având în vedere că mulţi dintre ei lucrează pentru ONU şi companii private, salariile sunt de câteva mii bune de dolari. Asta „modelează” preţurile mereu „în sus” şi industria hotelieră locală (inclusiv restaurantele şi barurile) înfloreşte.

Juba după ploaie, văzut de pe Jebel

Mă întreb des cum reuşesc localnicii să supravieţuiască. În satele din sudul Sudanului se mai cultivă câte ceva – în zonele curăţate de minele antipersonal – dar în oraş nu prea e mare lucru de făcut. În plus că recent guvernul a demolat cartiere întregi de colibe şi barăci în care trăiau mii de oameni, adăugând la celelalte probleme existente încă una, serioasă. Clima, lipsa infrastructurii, a educaţiei şi îngrijirii medicale, faptul că sudul Sudanului e o ţară a cărei construţii a început în urmă cu patru ani – fac ca viaţa să fie foarte intensă aici. „Bună, dar câteodată grea”, cum mi s-a spus.

Eu zic altceva…pentru cine nu s-a născut aici şi chiar pentru cei născuţi aici – viaţa în Africa (mai ales în ţări ca Sudanul) e mai mult decât grea. Când ai călduri de 40+ de grade la umbră, constant, acces foarte dificil la apă potabilă, resurse de mâncare puţine – ai nevoie de o infrastructură bună şi un sistem social funcţional care să poată acoperi lipsurile. În România aud des păreri despre africanii înapoiaţi, proşti, subdezvoltaţi etc. Dacă aş putea aş plăti o vacanţă de zece zile într-un sat sudanez oricărei persoane deschise să îşi schimbe părerea. Moment publicitar: „cu agenţia noastră puteţi petrece zile de vis într-un sat din 1) nord (deşert, cămile, corturi, piramide) sau sud (mlaştini, verdeaţă, noroaie şi inundaţii, colibe de paie sau lut). Apa trebuie cărată doi kilometri cu cârca, o masă – maxim două pe zi, lemne de foc la discreţie pe o rază de un kilometru.”

Sate din sudul Sudanului

Observ în fiecare zi demnitatea cu care localnicii îşi trăiesc viaţa, rezistenţa fizică incredibilă pe care o au şi înţelepciunea de a fi fericiţi în condiţiile astea. Se zice că dacă bei apă din Nil (Juba e situat pe Nil) vei reveni sigur în Sudan. Eu zic că apa în sine îţi aduce cel mult o diaree serioasă. Spiritul Africii care trăieşte în tot ce e viu aici, se agaţă de fiecare formă de viaţă pentru a-şi semnala prezenţa, te va face să te întorci. Intensitatea cu care se trăieşte aici nu-ţi poate fi indiferentă: ori te cucereşte, ori o respingi în totalitate.

La fel ca îmbinarea dintre religii şi practici spirituale. Nordul Sudanului e dominat de musulmani, sudul de creştini, centrul e împărţit. Războaiele civile au avut o motivaţie religioasă la un nivel subtil, pentru că în practică musulmanii trăiesc alături de creştini în relativă pace. În Juba aud în fiecare dimineaţă clopotele catedralei catolice şi chemarea la rugăciune de la moscheea de alături. În nord ziua de odihnă şi rugăciune e vinerea, în sud e duminica. Bashir, vânzătorul de la micul chioşc de lângă biroul nostru, se închină pe covoraşul de rugăciune iar prietenul lui creştin îl aşteptă liniştit, pe băncuţă, să termine partida de şah pe care au început-o. Paştele, Crăciunul, Eid-ul, Ramadam-ul – toate sunt sărbătorite. Sunt mai multe şi sângeroase conflictele între triburi decât cele între urmaşii lui Mohammed şi Iisus. Un punct bun de pornire pentru pacea pe care vor să o construiască.

Cred că în fiecare zi e Paşte aici. Treceţi de stereotip. Trăind aici – unde am ales să vin – îmi lepăd cele zece cojoace ale infatuării, egocentrismului, dorinţei, râvnei, izolării, făloşeniei, mândriei, apostolatului, martirajului şi ignoranţei. Învăţ, mă minunez, mă las surprins şi primesc viaţa aşa cum e ea. Bună, dar câteodată dificilă. Mai presus de toate îmi remodelez mândria şi identitatea de cetăţean european obişnuit cu drumuri curate, servicii funcţionale, fast food-uri, curent electric şi canalizare, cinematografe, mici şi bere, toate funcţionând la un buton distanţă. Şi îmbibat de serul dulce al superiorităţii asupra africanilor, asiaticilor, sudamericanilor şi altor „nenorociţi” pe care îi compătimesc. Long road to walk on.

Intraţi de vedeţi nişte poze, sper să urmeze şi altele.

Posturile următoare: Obama şi Sudan, conflicte şi pace, triburi şi etnii, culinare, viaţă mondenă, muncă umanitară, albii şi Africa. Nu neaparat în ordinea asta.

Hristos a Înviat!

Anunțuri
4 comentarii
  1. Corina Luca a spus:

    Draga Sabin,iti multumesc pentru mesaj si ma tot minunez pe unde umbli si ce faci ! E adevarat ca daca as fi cu” cateva zile ” mai tanara cam tot asa as face si eu (imi place sa cred, cel putin). Ceea ce faceti voi , cu Ina si cu prietenii vostri e extraordinar. Eu va doresc „bonne suite” , Sarbatori de Paste cat mai calme, cu lumina in suflet si multa bucurie. Sper sa nu uit faimoasa zi de 24 , pe care , ce-i drept , imi vine tot mai des sa o ignor, chit ca pentru tine este inca o splendida promisiune. Va imbratisez cu drag, Corina

  2. dragosserban a spus:

    Un gand bun pentru locuitorii Africii. Nu mereu crestinismul si islamul s-au aflat pe pozitii de antiteza, un exemplu benefic este sudul Romaniei.

    Sunt crestin ortodox, dar un prieten al Islamului.

  3. laura a spus:

    faină imaginea cu Bashir şi precinu creştin 🙂

  4. Foarte interesanta aceasta prezentare a Sudanului, eu una nu stiam mare lucru despre aceasta tara si ma bucur ca am invatat lucruri noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: