Cosmos


E profesor în satul lui, pe o insulă lângă Juba, Sudul Sudanului. Ne povesteşte cum a fost în timpul războiului. Mergea în fiecare dimineaţa în oraş la şcoală. Mulţi kilometri pe jos, apoi cu barca. Desculţ şi nemâncat – primea de mâncare când se întorcea de la şcoală. E unul din puţinii care au reuşit să meargă la şcoală.

Mulţi copii în Sudan au fost concentraţi în tabere unde erau folosiţi de grupări militare pentru a atrage ajutoare umanitare, spun unii. Alţii au fost vânduţi sau amanetaţi traficanţilor de oameni, pentru că familiile lor aveau nevoie de bani.  Şcoli erau puţine şi fără dotări. Se învăţa – şi încă se mai învaţă în unele sate – la umbra unui copac. Cosmos

Cosmos vorbeşte cu mândrie de şcoala şi elevii lui. UNICEF i-a ajutat să o renoveze, localnicii au pus umărul la muncă. Insula are vreo 24 de kilometri lungime, pe Nil. Copiii vin la şcoală care cum pot, dacă părinţii au cu ce-i trimite sau nu au nevoie de ei la treburile gospodăriei.

Scoala lui Cosmos are nevoie de reparatii

Constituţia Sudanului de Sud spune că învăţământul e gratuit. Părinţii însă trebuie să plătească pentru rechizite, mâncare, chiar pentru salariile profesorilor – care nu-şi primesc banii de la stat şi luni la rând. De multe ori copiii vin cu scaunele de plastic de acasă, să aibă pe ce sta. Profesorii sunt puţini şi doar o mică parte din ei sunt pregătiţi ca atare. Se fac eforturi şi fiecare comunitate depinde de implicarea membrilor. Calitatea educaţiei e dată de importanţa pe care autorităţile locale şi părinţii o dau ştiinţei de carte.

Sunt prea mulţi copii ai străzii în Juba, după război, spune Cosmos. El face tot posibilul să se ocupe de copiii e pe insulă, să-i ţină aproape de familii şi să le deschidă ochii larg spre lume. Ştie că speranţa unui Sudan paşnic are nevoie de asta.

Una din elevele lui Cosmos

Anunțuri
1 comentariu
  1. perdevara a spus:

    Un blog care mi-a trezit interesul. Sunt un aventurier si Africa pentru mine ar fi locul ideal.

    Intr-o zi frumoasa am sa reusesc sa pedalez prin Africa. Pana atunci ma multumesc cu batranul continent.

    In ultima tura cu bicicleta am vorbit cu o cicloturista din Germania (impreuna cu prietenul ei vizitau Romania pe Traseul Dunarii). Anul trecut a facut impreuna cu alti cicloturisti o tura de sase saptamani prin Sudan si Ethiopia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: