serile (africane) de Liga Campionilor


Fotbalul e foarte popular în Africa! Pe unde am umblat am văzut copii aleargând după o minge (uneori din cârpe, alteori dezumflată) în mijlocul norilor de praf. Tricourile cu Fabregas, Adebayor, Drogba şi alţii sunt purtate de mulţi fani, chiar şi de femei. Meciurile locale adună o mulţime de fani şi sunt adevărate sărbători pentru comunităţile respective. Pasiunea africană pentru fotbal are intesitate şi culoare, la fel ca spiritul Africii.  Culoare = culori vii, nu vă gândiţi doar la negru.

Cele mai iubite aici sunt Arsenal, Man U, Chelsea, Liverpool. Poate Barcelona şi Milan să mai fie pe listă – cel puţin în Sudan. De fapt cred că depinde de ţara colonizatoare, accesul la programele sport pe antenele satelit şi de echipele la care joacă cei mai talentaţi fotbalişti africani. În Sudul Sudanului lumea urmăreşte Premier League cu sfinţenie.

Adevărate evenimente sociale. De când sunt aici am prins câteva derbiuri între echipele de mai sus…incendiar! Mai ales când fanii ambelor echipe urmăresc meciul împreună. Barurile şi terasele oferă televizoare cu ecran mare sau proiectoare şi au vânzări enorme în zi de meci. Se vine cu tricourile favoriţilor şi cu fulare. Chiar dacă nu foarte multe şi femeile sunt atrase de meci câteodată.

Săptămâna trecută am văzut sferturile Ligii Campionilor pe rând în oraş (Juba) şi într-o comună din zonă (Magwi). Spectacol total! Pe lângă meciurile în sine – fantastice – fascinantă atmosfera locală. La oraş – pasiune mai rezervată, în spatele unei sticle de bere sau pe scaunele înalte de bar. Comentarii, public împărţit – localnici şi străini. Deci şi energia divizată pe bază de febleţi. Câte o părere despre meci, sfaturi pentru jucători, încă o bere şi hai, acasă toată lumea, că mâine se lucrează. Un lucru fain – o repriză ne-am uitat la Barca-Bayern, una la Liverpool-Chelsea. Să fie toţi mulţumiţi.

În Magwi, a doua zi, am nimerit în „tribuna” lui Man U! Un coleg ne-a ţinut locuri – pe scaune de plastic, desigur. Am intrat în restaurantul în care „rula” meciul în curtea interioară. Locurile erau în spate – ca pentru întârziaţi. Ne-am aşezat cuminţi. Proprietarul localului a început să colecteze bani de bilete. Nouă – nimic, probabil am fost trataţi ca oaspeţi, eram singurii (2) albi din toată sala – vreo 120 de oameni în total, dacă nu mai mult.

Începe meciul. Nebunie! La fiecare fază mai tare „tribuna” sare în picioare. Scandări, vociferări, ca pe stadion. Manifestările mele – care ţineam cu Porto – sunt observate doar de cei de lângă mine şi tolerate cu zâmbete, deşi încerc să văd cât de toleranţi sunt 🙂

Lângă noi – un fan al lui Arsenal, rătăcit. Şi un pic şpriţuit – tot meciul, inclusiv pauza, comentează cum o să piardă Man U. Lumea râde, unii încep să se uite urât, dar e ignorat. „Tribuna” lui Arsenal e peste drum, fanii tunarilor se uită acolo la meci. Ce-o fi cu ăsta rătăcit? Oricum, el se simte bine în pielea lui. Sigur, Man U şi Arsenal se califică şi toţi sunt fericiţi.

Mulţi critică fotbalul modern ca fiind un sistem sclavagist în privinţa recrutării de jucători africani. Şi că totul a devenit o industrie rece, cu salarii, comisioane şi sume de transfer scandaloase. Tind să le dau dreptate. Că e sau nu e adevărat, Africa trăieşte bucuria fotbalului, a competiţiei, a fair-playului – altfel. Cel puţin din ce am văzut până acum.

Îmi imaginez un fan al lui Dinamo în mijlocul suporterilor stelişti uitându-se la / bucurându-se de meci împreună. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: