Dependenta de Zahar


Draga mea,

constiinta mai buna, nebuna, sora in devenire, iubire in recuperare,

sau ce si mai ce si cine mai stie,


Adevarul (meu, acum in miez de noapte, lucrand din nou cu combinatii de sensuri, doar doar o iesi ceva prajituri pentru suflet)

este ca Zaharul din tine

este, pur si simplu  irezistibil.

Nu te cunosc (mult), insa ce vad

cumpar imediat engros

cu resursele sufletului,

generoase si asta –

fara voia cenzorului.

Doar doua trei detalii, si toate superconectate intre ele si cu variantele mele de cautari in spatiu. Incerc deci sa ma dumiresc, ce caut eu cu fiecare tentativa rapida de imprietenire si indragostire. Pe mine  si sau variantele mele mai bune? Intrebari retorice, desigur, insa trebuie puse pana descoperim toate piesele din mozaicul asta invizibil.

Milioane de sensuri si fiinte

in cautare de poteci mai putin

sau mai bine batatorite.

Categoric scrisul asta pe bloguri si urmaritul  de altele nu este pentru mine, cel putin deloc sistematic, organizat si constant. Nu fac fata nici la propria mea viata, tumult ce curge prea repede cand ma las furata de adormirea cea de toate zilele.

Jucandu-ma ideile  deci si impulsurile de uimire care inevita aduc eforturi pentru usi deschise, si intrebandu-ma pana unde merg milioanele de eforturi din nou, daca nu sunt toate voci in cautare si exprimare de adevar, in portii mici.

Pana ma dumiresc insa ce e cu noul exces de indragostire si cu ideea nebuna, absurda, glumeata si tragi-comica de-a dreptul de a ma imprieteni cu toti care imi pica cu tronc, pe rand si unul cate unul, ca tine, ca tine, ca tine acum…

Stai putin cu mine.

Da, daca prietenii sunt mai importanti decat ingerii aici (in fond unul dechizat in altul, daca ma intrebi pe mine), am tras doua carti cu ingeri, pentru mine si pentru tine.
Eficienta si Intelegerea,

suntem in noaptea asta.

Nici ca se putea mai bine,

cum pot eu sa exprim,

scurt si la obiect,

doamna profesoara,

(ca nu avem decat o materie de eternitate la dispozitie)

ca te-am vazut si nu mai pot

sa imi iau gandul de la tine.

Cum pot sa vorbesc in metafore

ca ai intrat in realitatea mea

indiferent  de vointa ta /mea,

si tu – cineva, oarecare,

macar unul, doamne,

macar unul care stie

cu adevarat sa se joace,

sa se prinda in dans,

sarind peste cuvinte

care nu exprima decat

stangaci sentimente

de dor si draga mult mai

usoare si fluide dansatoare.

Iar tu, din labirintul tau

sa Intelegi cu ferestrele

sufletului suficient din cele

nevorbite incat

sa extinzi un pod

spre labirintul meu,

unde si eu ma joc cu sensuri,

si inutilitati de expresii.

Daca „draga mea” in continuare nu suna bine,

te rog lasa-ma pe mine sa incerc din nou

o poveste de iubire cu tine,

cel putin in joc si poezie.

Din Ana  care reclama si ea un spatiu  de expresie.

Anunțuri
1 comentariu
  1. LZ a spus:

    Stau putin cu tine. Imi iau ragazul de a citi tot ce ai scris. Ma bucura ca iti place Zaharul. Sper ca el sa aiba si sare si piper!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: