vin americanii – cu arme şi bagaje (şi baze militare)


Am dat pe hotnews.ro de un articol despre bazele militare americane în România şi Bulgaria. Asta mi-a amintit de un articol mai vechi pe tema asta, încă valabil.

Statul român jură credinţă Guvernului SUA

– semne de întrebare asupra militarismului românesc –

(publicat 2006)

Statul român recurge în ultimii ani la o politică externă agresivă în care armata joacă un rol important. Prezenţa militarilor români alături de alte trupe străine în Irak şi Afganistan este prezentată ca un pas înainte al armatei în procesul de modernizare şi o întărire a poziţiei ţării noastre ca factor de stabilitate pe plan politic. O ultimă noutate în această strategie o reprezintă acordul semnat între guvernele SUA şi cel român prin care militarii americani vor fi cantonaţi permanent în ţara noastră în patru baze militare.

România are totodată în istorie numeroase exemple proprii în care a refuzat prezenţa trupelor străine pe teritoriul ei şi a refuzat să participe la invadarea altor teritorii alături de armate străine. Acest argument şi capacitatea de a vedea numeroase alte exemple în care soluţiile militare au eşuat ne face să credem că oficialităţile române nu deţin tot adevărul şi că linia politică pe care o aleg este cel puţin discutabilă. După decenii de asuprire şi maltratare a propriilor cetăţeni statul român alege să îşi folosească din ce în ce mai des mijloace violente (în numele „Democraţiei”, „Libertăţii” şi al „Securităţii”) în condiţii ilegale sau la limita legilor internaţionale.

În ciuda celor declarate de preşedintele Traian Băsescu, nu toţi românii se bucură de semnarea acordului pentru bazele militare. Unii dintre noi sunt conştienţi de implicaţiile care nu au fost prezentate de politicienii de ambele părţi, de aşa numita „agendă ascunsă” şi de impactul pe care acest „act istoric”, după cum l-a numit preşedintele Băsescu, poate să-l aibă pentru români. Prin urmare oferim un vot de blam Preşedinţiei, Guvernului şi Parlamentului ţării pentru modul în care aleg să trateze politica externă şi mai ales pentru faptul că nu consultă cetăţenii ţării în luarea unor decizii extrem de importante pentru rolul politic internaţional al statului român. Nu suntem de acord cu prezenţa militarilor SUA sau ai oricărei alte ţări pe pământ românesc din motive care ţin de securitate umană şi de principiile democratice pe care ţara noastră s-a angajat să le respecte atât în politicile interne cât şi în relaţiile cu alte ţări. Considerăm gestul politicienilor români iresponsabil în primul rând faţă de cei ai căror interese ar trebui să le reprezinte.

Ne îngrijorează în primul rând lipsa de discuţii publice şi a unui dialog deschis şi vizibil în mediile politice şi societate prin care să se analizeze nevoia unui astfel de acord între România şi SUA. Singurele informaţii care reflectă necesitatea semnării tratatului sunt declaraţiile oficialităţilor care se axează pe rolul României ca factor de stabilitate în zonă, partener important al SUA şi aliat în războiul împotriva terorii. Vorbe mari şi fără conţinut real pentru majoritatea românilor. Cum ne afectează prezenţa trupelor americane în România?

Ştim cu toţii că România s-a alăturat SUA în „războiul împotriva terorismului” şi că ţara noastră este mai nou adepta politici atacurilor preventive, idee care încalcă flagrant Carta ONU. Războiul împotriva Irakului a fost declanşat ilegal conform tratatelor internaţionale în vigoare şi România continuă să aibă militari în această ţară. Departe de a avea o poziţie echidistantă şi echilibrată ţara noastră consideră că îşi poate atinge scopurile în politica externă alegând să evolueze alături de unul dintre cei mai puternici actori în momentul de faţă. De fapt Statele Unite pot fi considerate cel puţin la nivel militar cel mai important actor pe scena politică internaţională. Pentru a-şi demonstra devotamentul faţă de SUA România a decis să sprijine acţiunile militare ale acesteia. De ce? Există ameninţări la adresa românilor din interiorul graniţelor ţării sau din afara lor, ameninţări la care este necesar să se răspundă cu soluţii militare? Dacă nu există, ce alte motive au politicienii noştri pentru a face aceste gesturi?

Statele Unite au peste 700 de baze militare în mai mult de 130 de state din Asia, Africa, Europa şi America de Sud. În ultimii 60 de ani politicienii şi strategii americani au declarat în mod repetat că pentru a susţine modul de viaţă american e nevoie ca SUA să deţină controlul a suficiente resurse naturale (apă, gaze naturale, petrol, minereuri etc.). Spre exemplu mai mult de jumătate din consumul zilnic de petrol din Statele Unite (peste 20 de milioane de barili) e importată din alte ţări De multe ori încercarea de a controla resursele respective contravine intereselor şi nevoilor acelor state pe teritoriul cărora se află resursele vizate de Guvernul SUA, motiv pentru care deseori sunt folosite diferite soluţii militare. SUA au fost implicate din nefericire în mai mult de 50 de conflicte armate cu ţări diferite după 1945. Armata americană e prin urmare o unealtă foarte importantă în lupta pentru accesul la resurse şi controlul acestora.

Pentru ca o mică parte a populaţiei globului (mai puţin de 20 la sută, în continuă scădere) să deţină peste 80 la sută din bogăţie (în creştere) e nevoie ca restul oamenilor să continue să fie săraci. Bazele militare americane nu sunt organizaţii de caritate care aduc lapte şi miere în zonele în care sunt cantonate; ele nu sunt organizaţii de dezvoltare care să aibă ca scop principal bunăstarea comunităţilor locale; nu sunt nici măcar instituţii religioase care promovează credinţa în Dumnezeu, Allah sau Budha. În aceste baze militare sunt antrenaţi şi găzduiţi soldaţi care se pregătesc să omoare alţi oameni şi care, în funcţie de ordinele primite de la superiori, pleacă în misiuni de luptă sau de alte tipuri. Nu vorbim de cluburi de binefacere sau de întruniri ale pensionarilor dintr-un anumit judeţ al României, ci de trupe armate care sunt implicate în acţiuni de luptă şi care folosesc teritoriul României ca punct de plecare pentru misiuni în care bombardează localităţi întregi, spionează state „inamice” şi distrug resurse ale multor comunităţi.

Ne temem că prezenţa militarilor americani în România şi susţinerea ostentativă a Statelor Unite de către ţara noastră în activităţi ilegale face din cetăţenii români posibile ţinte ale atacurilor grupărilor radicale din ţări aflate în conflict cu SUA. Atitudinea noastră faţă de politica Guvernului american are mai mult de a face cu încercarea puerilă de a ne împrieteni cu „cel mai tare din parcare” decât cu o prietenie echilibrată în care respectul şi beneficiile sunt reciproce. Nu trebuie decât să ne uităm la alte cazuri de ţări-partener ale SUA în care „Jandarmul mondial” a sprijinit şi efectuat nenumărate acte militare şi politice ilegale (Nicaragua, Nepal, Irak, Afganistan, Indonezia, Columbia, Filipine etc.).

Efectul pe care îl are până acum „războiul împotriva terorismului” la nivel global este, potrivit specialiştilor, creşterea numărului de grupări şi persoane care folosesc mijloace violente pentru a-şi atinge scopurile politice, respectiv creşterea resurselor financiare, informaţionale şi materiale pe care aceste grupări le au la dispoziţie. Este clar că soluţiile alese, respectiv ofensiva armată, arestările, torturile, intimidarea, violenţa în general, împotriva acestor grupări şi chiar portretizarea islamismului ca o religie care susţine actele „teroriste” nu este o soluţie eficientă şi utilă şi că trebuie găsită o altă cale de acţiune. Cheltuielile militare ale statelor implicate în acest război au crescut semnificativ împovărând bugetele centrale şi locale, folosind resursele comune pentru scopuri prin excelenţă distructive. Semnarea de către România a noului tratat cu SUA are loc într-un context mondial în care armele şi soluţiile militare sunt din ce în ce mai numeroase şi ineficiente în acelaşi timp în care numeroase grupări rebele şi radicale apelează la soluţii nonviolente şi dialoguri pentru a-şi atinge scopurile. Încurajăm politicienii români să exploreze mai mult posibilităţile ca ţara noastră să fie un actor de pace în politica internaţională şi să renunţe la imaginea certăreaţă şi arogantă pe care o construiesc cu atenţie în ultimii ani.

Ne îngrijorează politica externă a României din ultimii ani. Prezenţa militarilor SUA în România nu rezolvă nici una din problemele şi provocările interne sau externe pe care le are ţara noastră. Nevoile oamenilor nu sunt reprezentate la nivel de politică externă şi actele politice internaţionale reflectă foarte puţin din realităţile interne. România rămâne una din cele mai sărace ţări din Europa şi asocierea noastră pe plan politic şi militar cu SUA nu aduce după sine şi efecte economice sau culturale benefice. Putem fi consideraţi un alt stat extrem de prietenos sau chiar vasal americanilor şi acest lucru nu ne conferă o faimă bună în rândul celor care sunt rezervaţi la adresa politicii agresive a SUA pe plan mondial. Nemaivorbind de cei care îi consideră pe americani duşmani de moarte. Nu trebuie să alegem între „băieţii buni” şi „băieţii răi” pentru că e prea simplist să privim lumea în doar două culori. Ne putem alege soluţiile de pe un spectru mult mai larg în care ne putem imagina România ca nealiniată militar şi politic SUA sau oricărei altei puteri.

Mărturiile din Okinawa şi multe alte baze militare ale SUA aflate pe teritoriile a diferite state relevă faptul că impactul social asupra comunităţilor care găzduiesc bazele militare este de multe ori negativ. Prostituţia şi traficul de persoane sunt activităţi care însoţesc de regulă bazele militare aflate în vecinătatea localităţilor; violurile şi abuzurile militarilor americani asupra civililor sunt destul de frecvente în rapoartele presei şi ale organizaţiilor care urmăresc activitatea şi impactul trupelor străine, pentru a nu crea un sentiment de îngrijorare şi în ţara noastră. Presa din România a redat deja intenţiile unor întreprinzători locali de a promova prostituţia printre serviciile oferite militarilor americani.

Ne îngrijorează faptul că legile pentru protecţia mediului sunt departe de a fi aplicate cum trebuie în România şi acesta poate fi un motiv pentru care bazele militare ale SUA sunt acceptate de Guvern. Presa autohtonă a indicat faptul că militarii americani vor folosi bazele pentru exerciţii aeriene (elicoptere şi avioane cu reacţie) şi terestre (artilerie, infanterie şi arme chimice). Dacă citim cu atenţie mărturii ale oamenilor care trăiesc lângă astfel de baze militare precum şi ale soldaţilor şi civililor care fie au folosit arme în luptă şi antrenament, fie au fost victimele acestora, vedem că impactul pe care îl au armele de luptă şi menţinerea lor este deosebit de nociv.

Mediul înconjurător va fi afectat chiar şi numai de exerciţiile de antrenament ale armatei SUA: poluare fonică extremă, poluare cu carburanţi, drumuri afectate de utilajele grele folosite de militari. Este o iluzie să credem că natura poate asimila toate deşeurile produse de un tanc sau un avion cu reacţie în momentul în care le nivel global oamenii consumă deja cu 25 la sută mai mult decât capacitatea de regenerare a planetei. În plus printre categoriile de tehnică militară menţionate în presă apar şi armele chimice. Localnicii şi autorităţile din Babadag se plâng de faptul că drumurile lor au fost distruse parţial de trupele SUA în ultima vreme şi că au fost trimişi în bătaie de joc de oficialităţile române să ceară bani pentru reconstrucţia lor de la Ambasada SUA de la Bucureşti.

Credem că pentru actele îndoielnice de politică externă sunt responsabile atât persoanele care au condus în ultimii ani România din punct de vedere politic (indiferent de partidul din care fac parte) cât şi sistemele în care acestea activează. Prin urmare optăm pentru schimbarea structurilor şi mentalităţilor care promovează soluţiile militare la probleme civile şi de acces la resurse de bază pentru îndeplinirea nevoilor zilnice. Pentru ca oamenii să poată alege dintr-o gamă mai largă de soluţii trebuie să conştientizăm faptul că soluţiile militare şi violente nu mai sunt acceptabile nici măcar la nivel de stat şi că există alte modalităţi de a asigura securitatea umană a cetăţenilor unei ţări.

Este regretabil că bugetul armatei române s-a dublat în ultimii patru ani şi depăşeşte bugetele însumate ale sănătăţii şi educaţiei. În ciuda trecutului istoric dificil al României este greu de imaginat faptul că în şcolile generale din ţara noastră găsim afişe care doresc să atragă cât mai mulţi tineri spre cariera militară. Nici o altă instituţie publică nu mai face acest lucru la scară naţională şi acest lucru e greu de înţeles daca ne gândim la utilitatea armatei şi a celorlalte instituţii într-o societate. Prezenţa unor astfel de afişe în şcoli era greu de imaginat chiar şi în timpul regimului Ceauşescu, regim care se baza pe oprimarea românilor la scară largă.

Ca cetăţeni ai României care am votat pentru mulţi dintre cei care ne conduc acum la nivel politic ne folosim dreptul de a conteste deciziile celor care ne reprezintă. Cum nimeni nu deţine întreg adevărul şi cum acesta poate fi obţinut prin dialog dorim să lansăm un apel fiecărei persoane interesate de acest subiect şi care simte că poate să facă ceva. Nu facem acest lucru cu furie sau din dorinţa de a incrimina pe cineva; suntem conştienţi de piedicile culturale şi structurale existente şi chiar din această cauză dorim să generăm idei, întrebări şi dialoguri care să îmbunătăţească modul în care statul român răspunde nevoilor cetăţenilor săi. Vrem mai mult să contribuim la activitatea celor care şi-au asumat dificila responsabilitate de a fi liderii politici ai unei ţări cu multe probleme. Rândurile de faţă sunt începutul unei analize mai complexe şi sperăm ca sugestii ale unor posibile soluţii să apară curând. Un considerent de bază, extras din analizarea conflictelor armate şi violente din ultimele câteva zeci de ani de la nivel global, este faptul că violenţa de orice fel (politică, militară, culturală, socială, economică, de rasă sau sex) este distructivă şi nu aduce nimic bun pentru nimeni.

Nu suntem de acord cu prezenţa trupelor militare americane în România aşa cum nu dorim ca suveranitatea statului a cărui misiune este să ne protejeze să fie încălcată de orice altă armată străină. Considerăm că securitatea noastră poate fi periclitată de politica externă pro-americană, ne-echilibrată şi inechitabilă dusă de oficialităţile române. Dorim o politică externă care să genereze respectul şi participarea cetăţenilor români şi a statelor partenere ale României. Din motivele detaliate mai sus ne exprimăm votul de blam pentru semnarea tratatului recent dintre SUA şi România şi susţinem Preşedinţia şi Guvernul României în revizuirea acestuia şi a interzicerii prezenţei permanente a trupelor SUA (sau ale oricărui alt stat) pe teritoriul ţării noastre. Desigur că această dorinţă a noastră poate părea naivă în actualul context şi mod de funcţionare a statului român; tocmai de aceea credem că este nevoie de discuţii deschise despre acest subiect şi vom continua să păstrăm subiectul deschis atâta vreme cât statul român va urma aceeaşi linie politică.

Surse de informare şi documentare folosite / recomandate:

http://romania.indymedia.org/ro/2006/03/1286.shtml
– Miorita US Army – Laurentiu Mihu, Oana Dobre, Evenimentul Zilei, 8 Decembrie 2005
http://www.expres.ro/topstory/?news_id=205449&PHPSESSID=1f9ee06b3fa6b6ef9bd4ac038f0f8779
– Baze americane si salariu european – Nicolae Prelipceanu, Romania Libera http://www.hotnews.ro/articol_38299-Baze-americane-si-salariu-european-de-Nicolae-Prelipceanu.htm
– Baze in Romania, De ce vin americanii – Ana Ilie, Radu Tudor, Jurnalul National http://www.jurnalul.ro/articol_40042/baze_in_romania___de_ce_vin_americanii.html
– The impact of the militarism on the environment – Kristen Ostling, Peace Magazine http://www.peacemagazine.org/archive/v08n3p08.htm
– Romania Deal on US Bases Signals Policy Shift – EuroNews, 8 December 2005, http://euronews.net/create_html.php?page=detail_info&article=324872&lng=1
– Cine seamana vant, culege furtuna – Sabin Muresan, PATRIR http://www.patrir.ro/pace/resurse.shtml?slice_id=50c806a1d4a70aeed52d454e1ba1e1a4&x=1209
– US military wages war against itself and against the World – Robert Rabin, The Veteran http://www.vvaw.org/veteran/article/?id=88
– US military involvment with Child Prostitution – http://www.ecpatusa.org/military_invol_cp.asp
– US assumes control of bases in Romania – Axcess News http://www.axcessnews.com/modules/wfsection/article.php?articleid=7010
– US: What is strategy for bases in former Soviet block? – Andrew Tully, Radio Free Europe http://www.rferl.org/featuresarticle/2005/12/7141a858-dd57-4691-9f77-06b3c78d17d6.html
– Incidents & Accidents related to the U.S. military bases from 1996 until the end of December 2001, http://www3.pref.okinawa.jp/site/view/contview.jsp?cateid=14&id=586&page=1
– Understanding Okinawa’s Role in the U.S.-Japan Security Arrangement – Jaques Fuqua, http://www.indiana.edu/~japan/Digests/okinawa.html
– US Military Bases and Environmental Problems – Ui Jun, Japan Focus http://japanfocus.org/article.asp?id=061

Anunțuri
4 comentarii
  1. Antonia a spus:

    Draga Sab-Ina,

    Citesc cu indignare opiniile postate pe acest blog si imi voi permite o replica in numele libertatii cuvantului.

    Politicienii romani:

    Politicienii romani sunt imputerniciti de romani prin voturile acordate la alegeri sa reprezinte populatia. Nu va plac deciziile lor, schimbati-i la alegerile urmatoare.

    Natiunile Unite:

    Daca ei isi faceau treaba de la bun inceput, Sadam Hussein nu ajungea la nivelul dictatorial la care a ajuns pana-n ultima clipa. Nu uitati ca aceasta organizatie nu are ramura executiva, ceea ce ii face sa arate precum dulaii rai care latra dar nu musca.

    Prezenta americanilor in Romania:

    Invatam colaborarea in aparare militara de la cei mai buni. Ati prefera sa vina rusii in schimb???

    Razboiul in Iraq:

    Ce parte din atacul din 11 sept 2001 n-ati inteles ca a fost un act de razboi in sine? Sau, ar trebui ca dusmanii sa apara deghizati in costume cu solzi de metal, cu sabii, teci si aparatori medievale pt a fi definiti oficial „teroristi”? Bagati-va capu’-n nisip precum strutii ca poate dispare problema!!!

    Halal! Rusine!

  2. Antonia a spus:

    Un Post Scriptum:

    Ar trebui sa ne vedem mai intai de oile noastre in loc sa-i criticam pe altii si modul in care isi conduc afacerile externe; deocamdata, cand cineva pomeneste Romania si se intampla ca acea persoana sa nu stie ca romanii vorbesc romaneste si nu ruseste, sau ca pozitia geografica a romaniei e undeva in Rusia, auzim de Nadia Comaneci, nicidecum de cea mai puternica forta militara din lume precum americanii sunt recunoscuti pe buna dreptate.

  3. Sab-Ina a spus:

    Dragă Antonia,

    Mulţumim de vizită. Sperăm că indignarea a trecut…imaginează-ţi te rog că vorbim la o cană de ceai, relaxaţi.

    Schimbarea nu ţine doar de persoane/politicieni, ci mai ales de sisteme, structuri şi culturi/mentalităţi. La asta lucrăm şi noi.

    Am lucrat în Irak în timpul ultimului război. Saddam, ca alţi dictatori, a fost spijinit de mulţi (inclusiv ONU şi SUA), direct sau indirect, după interese. A deranjat când a început să depăşească „proiectul” iniţial şi să „muşte” mâinile susţinătorilor săi.
    ONU are nevoie de reformă serioasă pentru a avea credibilitate. Tehnocraţii susţin mai mult reforma decât politicienii.

    Armata (rusă, americană, română etc.) trebuie reformată dacă vrem pace. Războiul trebuie scos în afara legii, fără discuţie. Dacă suntem oneşti în ce priveşte lumea mai bună în care vrem cu toţii să trăim.

    11 sept. a fost un act de război. O bătălie într-un război lung motivat religios, politic, economic, social. Stupid. Un război paranoic purtat cu arme moderne şi bazat pe o mentalitate de epocă de piatră (dreptatea celui puternic), în care atacatorul a devenit victimă şi invers.

    Nu există duşmani decât în imaginaţia noastră limitată. Cu toţii suntem făcuţi din acelaşi aluat, duşmanii după care fugim sunt umbra noastră, reflecţia imaginii noastre în oglindă. Iluzia că suntem separaţi unii de ceilalţi – asta e cel mai mare duşman al nostru, una din cauzele principale pentru suferinţă şi violenţă.

    Capul în nisip? Ruşine? Nicidecum! Avem principii morale pe care încercăm să le trăim cât mai bine în fiecare zi. Punem în practică ce predicăm. Ţinem capul sus şi sufletul deschis. Altfel nu am rezista în munca pe care o facem. Sigur, perfecţiunea e încă după colţ 🙂

    Să ai o zi minunată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: