Există viaţă după vot?


Sunt departe (fizic) de România şi aproape de dezbaterile de pe internet legate de alegeri. Imaginea pe care o am e când sumbră şi colorată în nunaţe patetice şi profund dezamăgitoare, când hilară şi plină de contururi caragialeşti. Nu ajung la o secţie de votare la timp, însă dacă aş ajunge, cu cine aş vota?

Aş merge la vot? Da, e important să particip şi să-mi aleg reprezentatul în funcţia de preşedinte, dacă accept statul român ca forma complexă de organizare din care fac parte, în care sunt inclus. Are votul meu importanţă? Sigur, cu condiţia să fie alăturat celorlalte voturi – deci lumea să meargă la vot. Singur nu înseamnă mare brânză – fără el, nu pot pretinde că sunt reprezentat.

Va schimba ceva votul meu? Şi dacă da, unde? Păi să vedem – pe termen scurt în ţară nu se va schimba (aproape) nimic. Pe termen lung sper ca sistemul socical din care fac parte să se transforme în ceva mai aproape de ceea ce-mi doresc. Ce se POATE schimba? Atitudinea tuturor faţă de vot, faţă de un anumit candidat, faţă de POSIBILITATEA ca sistemul să se confrunte cu surprize.

Cred că asta poate fi miza mare a alegerilor. Nu ce se întâmplă mâine sau în următorii cinci ani de mandat prezidenţial. Ci cum putem testa capacitatea sistemului nostru social-politic de a se adapta la situaţii noi, de a genera posibilităţi noi, de a ieşi din paradigmele care-l blochează din procesul evolutiv. Adică, de exemplu, dacă credem că cei mai mulţi candidaţi reprezintă structuri şi mentalităţi trecute şi prezente (de care dorim să ne disociem), de ce să nu-l votăm pe Remus Cernea? De frică să nu câştige? De frică să nu greşim? Am auzit mulţi spunând „îl votez pe Cernea în turul întâi şi pe X în turul doi” sau „l-aş vota dar nu are şanse, mai bine mă duc să votez răul mai mic sau nu votez deloc”. Să fie frica de necunoscut atât de mare încât să nu vrem sa experimentăm ALTCEVA, atunci când nu suntem mulţumiţi (din contră!) de  principalii actori de până acum?

Altceva e mai important decât persoana care câştigă. Ne concentrăm prea mult pe bătălia politică, pe sfâşierea cu dinţii a persoanelor, principiilor, programelor şi ideologiilor. Orice vot pe care-l dăm doar cu ură, mânie, nemulţumire, dispreţ – e pierdut din start. Ne trebuie voturi care să pornească din înţelegerea unităţii şi principiilor fundamentale ale omenirii. Voturi care să dorească binele tuturor celor din ţară. Preferinţe care să includă şi pe cel care are o altă părere, fără ranchiună şi priviri piezişe. Mersul la vot ar trebui să fie o sărbătoare, o oportunitate să creăm ceva împreună, o bucurie că putem face asta după ani în care nu puteam vorbi liber. Nemaivorbind de faptul că ocazia de a candida la preşedinţie ar trebui să fie o   preţuire a cinstei, demnităţii, priceperii, curajului şi respectului faţă de persoana proprie, alegători şi contracandidaţi.

Există viaţă după vot? Mi se pare o altă „cheie” importantă. Deocamdată avem „votocraţie”, unde între votări lăsăm aleşii să aplice doar propria lor viziune. „Democraţia” sau cum vrem să o numim presupune să continuăm să încercăm să construim structuri, culturi, instituţii, mentalităţi care să promoveze valorile care ne reprezintă. Tot timpul, nu doar în campanie electorală. Aici mai avem de lucru.

Dacă ne uităm în spate, vedem că omenirea a parcurs un drum lung până aici. Votul de duminică nu va aduce probabil sfârşitul lumii. Dacă aş putea, aş merge relaxat la vot, conştient că încerc să contribui la o lume mai bună, dar nici prea afectat dacă nu-mi iese (doar) în urma plasării ştampilei într-un dreptunghi. Îmi imaginez ce aş face: îmbrăcat în hainele de duminică votez, mă plimb pe jos până acasă şi cu aerul proaspăt care-mi oxigenează creierul, zâmbesc încrezător că am făcut un lucru bun. Iar dacă alesul meu va câştiga va fi un bonus frumos.

Anunțuri
2 comentarii
  1. Laurentiu "Razashu" Matei a spus:

    Exista viata si dupa viata daramite dupa vot. Drept gait-ai hronicare si adanc. Asa este. Patima cu care inca ne sustinem convingerile ma face sa ma infior si sa-mi dau seama ca inca lunga vreme de acum incolo mai avem pana cand intelepciune care ar trebui sa ne caracterizeze o s-o si faca. Nu avem cum sa mergem cu bucurie la vot atat timp cat noi nu suntem capabili sa traim cu bucurie si asta nu din cauza lipselor materiale ci mai ales pentru ca am uitat ce inseamna a ne bucura de lucrurile mici care ne fac viata frumoasa.
    Dar ca si tine cred ca indemnul la a umbla si la a intalni si alti oameni este poate cel mai potrivit pentru acest neam care a uitat sa-si bucure sufletul.

  2. Laurentiu "Razashu" Matei a spus:

    Si sa nu uitam ce inteptii graiesc:
    „Alegerile sunt procedeul prin care oamenii liberi isi aleg stăpânii.”
    Timon din Paris

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: