Mărturisirea unui Avatar


Recunosc, sunt un Avatar. E prima dată când o spun public, deşi apropiaţii o ştiu deja 🙂 Am văzut aseară şi filmul. Treabă bună, repetă povestea noastră, a celor care credem în interdependenţa omului cu tot sistemul vieţii de pe Pământ şi mai departe cu restul Universului. Ştiu că unii au spus că povestea e „fumată”, că partea artistică e slabă, că vine să substituie religia catolică în rolul ei de autostradă spre mântuire. Pentru noi avatarii altceva e cel mai important: AMINTIREA. Rememorarea vremurilor în care nu exista doar o singură poveste, o singură istorie, o singură cultură dominantă ca acum. Vremurile în care fiecare clan avea povestea lui, cu înţelegerea că Planeta are grijă de echilibrul vieţii şi că nici unul din noi, umanoizii,  nu este mai presus decât celelalte forme de viaţă.

Cu circa 10.000 de ani în urmă lucrurile s-au schimbat. Ne-a cuprins Marea Uitare atunci când un singur clan a început să nege poveştile celorlalţi, tot ce nu se încadra în povestea culturii care între timp a devenit „a noastră”. Cea dominantă, majoritară, legitimă, care spune că 1. Planeta e făcută pentru a fi stăpînită de OM, totul e aici special conceput pentru a ne sluji, 2. Toate vieţuitoarele trebuie să ni se supună, toţi oamenii trebuie să trăiască precum noi,  3. Omul are dreptul de a folosi orice mijloace pentru a-şi îndeplini destinul.

UITAREA a presupus distrugerea tuturor culturilor care erau diferite. Acum cultura noastră e dominantă pe toate continentele. Au rămas puţine locuri neatinse. De exemplu, în Sudan, există încă familii şi clanuri neatinse de religiile noastre, de modul nostru de viaţă. Izolate total de ce ştim noi ca „lume normală”. Până acum cinci ani când s-a terminat războiul civil. Misionarii şi negustorii au invadat, odată cu militarii, politicienii şi lucrătorii în organizaţii umanitare, pământurile unde trăiesc aceşti „sălbatici”, „needucaţi”, „subdezvoltaţi” şi amărâţi. Care, potrivit poveştii noastre, pentru că sunt oameni, trebuie să trăiască asemeni nouă, după aceleaşti orânduiri sociale şi cosmologii. Doar că, nefiind în stare să „prindă” din urmă „clanurile” din cultura noastră mai avansate (Vestul, democraţia, capitalismul etc.) vor fi desigur mereu nişte „egali” mai săraci, demni de milă şi dispreţ (la fel ca fosta lor cultură). Am văzut şi trăit povestea asta în Australia, Asia, America de Nord şi de Sud, Africa, chiar şi Europa – în ultimele câteva mii de ani.

Sunt un Avatar. Am început să-mi AMINTESC şi nu mai am de gând să uit.  Ştiu că nu sunt singur.

„Ishmael”, un alt Avatar, povesteste mai multe despre Marea Uitare.

Anunțuri
2 comentarii
  1. Irina a spus:

    🙂

  2. Gab a spus:

    E semn foarte bun, zic eu, ca un film de buget asa de mare contine un mesaj atat de critic la adresa culturii noastre. Lumea incepe sa se trezeasca, dupa cate se pare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: