conectare la Bucurie


Am lipită de monitor o hărtiuţă galbenă pe care scrie „Bucurie”. Mi-a venit odată cu 2010 şi gânduri legate de munca, viaţă şi altele. Lucrez mult cu proiecte, rapoarte, indicatori etc….aşa că, de ce nu? De ce să nu fie ăsta un indicator? Trebuie să găsesc o modalitate să-l introduc în planificări, rapoarte şi procese de lucru oficiale, într-un mod structurat.

O lentilă, un instrument de măsură. Un şubler cu care măsor calitatea orelor petrecute la birou, a prezenţei mele pe scaun într-o combinaţie fizic-spirit-mental totală. Poate o combinaţie eficienţă-bucurie.  Productivitate-bucurie. Un acord fin pentru momentele în care îmi dau seama că am stat prea mult cu ochii în ecran, conectat la circuite invizibile şi la toată lumea Intern(et)ă şi deconectat de la sensibilitatea perceperii dereglajelor din respiraţie. A îndepărtării de natura proprie.

Am crescut şi trăit mare parte a vieţii în case dreptunghiulare în care punctul central de atracţie e un dreptunghi – şi am în minte evoluţia lui de la tv-urile ruseşti cu lămpi la „plăşmile” de azi. Unii le spun „monstrul cu un singur ochi”. Eu nu mai am tv-eu de ani buni. Stau însă zilnic „călare” pe calculator, îl folosesc cu plăcere şi mă bucur şi mai tare când plec din birou. Clar, e un pic de „rău” în fiecare „bine” şi invers.

Ecranul e pentru mine un element, un simptom. E exponentul unui sistem care include structuri, organizaţii, birocraţii, sisteme financiare, economice, comerţ. E gaura în peretele care-ţi limitează deplasarea fizică, prin care te poţi uita pe furiş la restul lumii, dincolo de spaţiul material imediat. Prin care te poţi conecta direct la tot ce se întâmplă pe Planetă. Sau asta ai impresia că faci.

2010 e al meu pentru Bucurie. Pentru conectare la oameni dincolo de ecrane şi cifre, rapoarte, cereri, dosare. O conectare prin respiraţie, priviri faţă în faţă, gânduri, sentimente. Pentru prezenţă în „aici” şi „acum”. Pentru a primi viaţa virtuală ca pe o extensie a celei reale şi nu invers.

Am citit pe un blog că secolul XXI este unul al Imaginatiei, Intuitiei si Iubirii. Pe altul, ca nivelul constiintei globale creste semnificativ in ultimii ani. Mi se pare de bun simt din partea mea sa scot rigla Bucuriei din sertar si sa incep sa-mi măsor viaţa şi munca cu ea 🙂 Alo, doamna, să daţi oricât, că ajunge la toată lumea 🙂

5 comentarii
  1. Gab a spus:

    Nu ştiu dacă urmărirea activă a bucuriei e cea mai eficientă cale de a o obţine. Sau cel puţin parcă pentru mine nu este. Mi se pare că o ating cel mai uşor când mă las purtat de val.

  2. Sab-Ina a spus:

    Cred că depinde de persoană.
    Cine nu ştie că are nevoie de bucurie, nu o caută. Cine ştie, o caută. Cine o găseşte, nu o mai caută. 🙂
    Cred că la nivel structural (în organizaţia în care lucrez) oscilăm între paşii unu şi doi…un pic de „urmărire activă” şi integrare în „procedurile” de rutină poate ne aduce la pasul trei…unde o să ne lăsăm purtaţi de val.

  3. Gab a spus:

    Păi, aș fi foarte ipocrit dacă te-aș lăsa să crezi că eu sunt tot timpul la ceea ce numești tu pasul trei. Defapt, cred că nimeni nu este, iar cei care cred că sunt se mint singuri…

    Atâta tot că se întâmplă ca uneori să dau drumul controlului și să-mi amintesc că viața asta nu-i vreun test sau un examen… e doar un joc.

  4. Gab a spus:

    Nu pot să mă abțin să fac o sugestie… V-ați gândit să vă faceți 2 nume de utilizator diferite, ca să știe și lumea dacă vorbește cu Sab sau cu Ina?

  5. Sab-Ina a spus:

    Sab…majoritatea timpului 🙂

Lasă un comentariu