Cea mai mare frică x 600


Doi gemeni în burtica mamei, înainte de naştere:

„- Ne simţim aşa de bine aici…e călduţ, nu ne e sete sau foame, ne simţim în siguranţă…

– Auzi…mie mi-e puţin frică…crezi că există viaţă după naştere? Nu ştim nimic despre asta, nu s-a întors nici unul dintre noi de „dincolo” să ne spună cum e…”

Cineva mi-a spus că toate fricile se reduc la una singură: moartea. Ne e frică să pierdem viaţa, tot ce avem drag, tot ce credem că suntem, facem, avem. Tot ce ne bucură. Vrem tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.  Pe asta se bazează toate sistemele şi instituţiile represive, oprimarea, asta justifică violenţa, tristeţea, suferinţa. Ne construim lumea într-o fortăreaţă ale cărei ziduri sunt pe măsura  priceperii noastre de a-i convige pe ceilalţi (şi pe noi) că suntem puternici. Mai puternici decât ei.

Eu aş zice că ne e frică să trăim liberi de frica de moarte. Să ne bucurăm de viaţă cu adevărat. Să respirăm prezenţa fiecărui moment fără să suspinăm după trecut şi să visăm la viitor. Se ştie: e tot ce avem. Furnici mărunte, insesizabile din celălalt colţ al galaxiei, gămălii de viaţă prin care Universul – Dumnezeu se exprimă. Se experimentează, inventează şi re-crează.

„- Gigele, ce vrei să te faci când o sa fii mare?

– Mă fac soldat!

– Păi dacă te omoară duşmanul?

– Atunci mă fac duşman!”

România trimite încă 600 de militari în Afganistan. 600 de oameni, fii, taţi, soţi, fraţi, prieteni, luaţi unul câte unul, nu în bloc. Cu visele lor, cu aspiraţiile, speranţele, temerile. Fricile lor şi fricile noastre. Că nu putem plăti facturile,  că ne atacă teroriştii sau ruşii, că nu ne bagă în seamnă Vestul, că nu este democraţie în România şi Afganistan, că nu ne respectăm obligaţiile din NATO, că nu suntem patrioţi, că nu ne cinstim strămoşii…că o să moară ei…că o să murim noi.

Gandhi spunea „Sunt gata să-mi dau viaţa pentru ţară, dar nu sunt gata să omor pe nimeni”. Semnul infinitului nu vine doar de la fluiditatea cu care frica se mişcă în Universul co-creat de noi. „Curgem” împreună cu toţi şi toate, celulele din tine azi sunt celulele din mine mâine. Conştiinţa mea şi a ta se întrepătrund şi dansează în conştiinţa Universului, a lui Dumnezeu (puteţi înlocui numele proprii cu oricare altele). Dacă ridici un deget împotriva altcuiva din reţeaua de conştiinţe în care suntem, o vom simţi cu toţii (cei care vedem). Suferinţa e împărţătă, bucuria e împărţită.

Soldatule, nu sunt trist, aşa stau lucrurile. Mergi în Afganistan, voi fi cu tine. Trăieşti şi te întorci sănătos, mă voi bucura alături de ai tăi.  Dacă mori în Afganistan (ca alţi 11 înaintea ta), va muri şi o parte din mine.

Viaţa merge mai departe. Suntem reflecţia oceanului universal şi invers. Ne asumăm rolul de co-creatori?

Anunțuri
11 comentarii
  1. Gab a spus:

    Odată ce știi cum să mori, știi și cum să trăiești. Păcat că mulți trăiesc încercând să ignore moartea. Am scris mai demult despre asta despre asta.

  2. Laurentiu "Razashu" Matei a spus:

    Frica nu exista este doar o manifestare a necunosterii. Atunci cand stii nu-ti mai este frica. Iar soldati suntem cu totii si asta ne face ata frumosi cat si nemuritori. Moartea este doar o iluzie care face parte din iluzia viitoare, asta este si motivul pentru care nu ne stim momentul mortii …

  3. Gab a spus:

    Eu nu mă consider un soldat. Viaţa pentru mine nu este o luptă. Prefer să o privesc ca pe un joc.

  4. Laurentiu "Razashu" Matei a spus:

    Dar Gab tu ce crezi ca fac soldatii??
    Simplu ei se joaca de-a razboiul. Uneori ca si „civilii” iau viata prea in serios iar jocul lor devine periculos de real ….

  5. Gab a spus:

    Bun, atunci să zicem că eu prefer să nu mă joc de-a războiul 🙂

  6. Laurentiu "Razashu" Matei a spus:

    Atunci eu imi iau jucariile si plec. Nu de alta dar nu vreau sa te atrag in jocul meu de-a razaboiul ideiilor. 🙂

  7. Gab a spus:

    În regulă. Nu apreciez în mod deosebit războiul ideilor. Prefer dialogul.

  8. Laurentiu "Razashu" Matei a spus:

    Ma bucur nespus ca iti place dialogul. In afimatia mea anterioara eu nu m-am gandit la „conflict” ci la ceea ce inseamna razaboi ca masina de tesut idei. Tu oare de ce te-ai gandit la conflict, soldatule?
    (Razboi, razboaie s.n. – 1. Masina de lucru folosita pentru confectionarea tesaturilor din fibra textila. 2. Unealta casnica de tesut, argea, stative – sursa DEX ’89)

  9. Gab a spus:

    Poate fiindca vorbeai despre soldati in primele doua comentarii… 🙂

    In sfarsit, daca e vorba de razboiul de tesut, este in regula din partea mea.

  10. D. G, EUGENIA a spus:

    Da e vorba de frica , dar frica pt. un soldat trimis in Afganistan are un nume..
    SARACIE
    E vorba de o frica platita ..desigur, initial cu bani si cine stie se poate si cu viata…\
    sumele acelea pe care le primesc acei soldati trimisi acolo sunt parte din tribut. Un tribut al mortii sau al vetii.Daca reusti sa supravetuiesti acolo , chiar daca e razboiul altora , nu conteaza , important e sa iesi viu de acolo. Banii primiti , merita totul…

  11. Laurentiu "Razashu" Matei a spus:

    Din fericire sau pacate pentru osteanul din Afganistan frica nu are nici un nume, iar razaboiul pe care il duce acolo este razboiul lui, pentru ca desi pare deplasat acolo se petrece o confruntare directa intre osteanul „trimis” si osteanul „terorist”. Restul nu este decat parea mea sau a ta despre ce este acolo, viata celor de acolo si a celor trimisi acolo si infruntarea absurda dar tenace dintre cei participanti la razboiul impotriva terorismului/necredinciosilor …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: