Sudanul şi munca fără de sfârşit


„Muncesc pentru a trăi, nu trăiesc pentru a munci”. Nu-mi amintesc cine a spus asta, e o cugetare importantă 🙂 Cel puţin în domeniul în care lucrez acum. Sunt în Sudan, loc unde prin definiţia momentului găseşti numeroase organizaţii şi instituţii umanitare, financiare, de dezvoltare şi construirea păcii. Toate lucrează pentru a sprijinii procesele din Sudanul de după încheierea războiului civil. Nobil şi util. Cum lucrează angajaţii lor?

Care e contextul: cei mai mulţi angajaţi ai ONU şi ai altor organizaţii sunt aici fără familii, Sudanul e un loc încins (de căldură şi de-zbateri politice şi sociale) şi intens, salariile sunt (pentru cei mai mulţi) bune şi (în teorie) motivante, munca e faină, aproape toate organizaţiile au mai puţini angajaţi decât trebuie (e greu să găseşti oameni care să lucreze aici), e greu să ai o viaţă socială stabilă. Un efect: cei mai mulţi oameni pe care îi cunosc, mai ales cei în posturi de management, lucrează foart mult, prea mult. Enorm de mult, până la epuizare, unii dintre ei. Sigur, există posibilitatea de a ieşi din Sudan pentru „rest and recuperation” din 6 în 16 săptămâni (depinde de caz), la care dacă adaugi stresul dinaintea plecării (trebuie să termini restanţele) şi de după întoarcere (la dosarele şi e-mailurile care te aşteaptă vrafuri-vrafuri), nu eşti sigur dacă ieşi pe +.

Aud des: „am avut un audit”,  „trebuie să termin un proiect”, „am un termen limită”, „îmi sunt plecaţi colegii”, „încerc să termin restanţele şi să fiu la zi”. Există un sindrom periculos: „sunt aici temporar şi pe termen scurt”, adică pot lucra 10 – 12 ore pe zi pentru că stau 3-6-12 luni aici, câştig un ban bun şi după asta….mă bucur de viaţă într-un loc mai confortabil (în afara Sudanului) . Apăi ce-am învăţat e că nu termini veci munca, da’ munca te poate termina pe tine – am cunoştinţe care au stat un an şi ceva prin tot felul de sanatorii şi centre de recuperare după surmenare totală. Unii rămân cu sechele, alţii nu pot trăi fără adrenalina care ţi-o provoacă astfel de intensităţi. Mă rog, fiecare cu alegerile lui/ei.

Totuşi, sectorul de asistenţă pentru dezvoltare e unul din cele mai intense pe care le-am văzut – cu oameni foarte pasionaţi şi dedicaţi muncii! Încotro vă grăbiţi, fraţilor? Şi ce dacă finanţatorul ne presează că trebuie cheltuiţi banii rapid? Şi ce dacă „reminderele” curg pe e-mail şi telefon şi avem teancuri de rapoarte de citit şi scris? Nu avem o limită ? Câte ore pe zi putem sta cocoşaţi pe calculator? Câte bugete putem face pe zi? Câtă birocraţie trebuie să producem într-o zi ca să ne simţim  că „ne facem datoria”?

Partea faină e că toate astea se petrec în Africa. Un proverb local spune că „Europenii au ceasuri, africanii au timpul”. La toată avalanşa asta de oameni care muncesc din greu să implementeze bani şi proiecte, Sudanul răspunde în ritmul propriu, ca un organism care regurgitează ce nu-i face bine. Îmi place autoreglajul ăsta la sistemele complexe.

Anunțuri
3 comentarii
  1. Laurentiu "Razashu" Matei a spus:

    Munca este bratara de aur, dar eu nu port bijuterii.
    Daca munca este sanatate curata atunci sa munceasca cei care sunt bolnavi.
    Sau mai bine reflecta la versurile:
    „Vine valul si-mi ia calul …”
    Ce vreau sa spun este ca munca este ceea ce rusii spun „trudna” iar restul sunt activitati mai mult sau mai putin sociale care ne, cu adevarat, innobileaza … 🙂

  2. Monica a spus:

    Ce frumos! “Europenii au ceasuri, africanii au timpul”
    Ina e in continuare in Republica Dominicana? cand ma gandesc ca in primavara voiam sa o intreb ce si cum pe acolo si acum imi dau seama ca Haiti si doar atat pe acolo, in momentele astea. Succes!

  3. Sab-Ina a spus:

    Nu mai e in Dom, suntem in Sudan amandoi. Poti sa o intrebi totusi 🙂 Spor si tie in toate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: