Pacea şi Violenţa se prezintă:


Mă cheamă Violenţa. Numele meu e rostit cu teamă de cei care m-au întâlnit, cu poftă de cei care sunt dependenţi de prezenţa mea. Îmi fac treaba oriunde sunt chemată, fără sentimentalisme. Sunt ultimul argument folosit într-o ceartă, prima ameninţare atunci când e vorba de a convinge pe cineva. Nu aleg şi nu fac discriminare…mă gustă copiii şi bătrânii, intelectualii şi ţăranii deopotrivă.

Chipul meu ia forme diferite…azi sunt o vorbă rostită la mânie…mâine un glonţ tras de un copil de 13 ani…săptămâna trecută am fost o bombă lansată asupra unui sat din Afganistan. Mâine mă pregătesc să explodez pe corpul unei mame într-un metrou din Moscova. În timpul anului şcolar mă transform în ironiile elevilor şi cinismul profesorilor. Mă deghizez în vânătăi pe chipurile soţiilor şi traume psihice ale fetelor violate. Respir în rânjetul hâd al celor care caută în gunoaiele marilor oraşe, al celor care dorm pe stradă. Clipesc în privirea hăituită a condamnatului la moarte, a puşcăriaşului, a soldatului exultat de strigătele de luptă.

Sunt peste tot acolo unde sunt invitată. Intru în casele tuturor prin emisiuni TV, filme, jocuri pe calculator. Creez obişnuinţă şi dependenţă. Dau impresia că nu se poate fără mine, că aşa a fost mereu şi aşa trebuie să fie. Oamenii nu-mi pun fidelitatea la îndoială…răspund promt. Rezolv lucruri. Aici şi acum. Supun, oprim. Impun frică. Distrug rezistenţe şi opoziţii. Lovesc rapid, cu forţă. Am un contract de consultanţă cu Moartea. Am un gust puternic, picant.

***

Salut, eu sunt Pacea, colega de palier. Eu îmbrăţişez. Protejez. Învălui tot-ce-este în lumină. Hrănesc seminţe, aduc apă sufletelor. Trudesc la construirea spiritului. Sunt zâmbetul bunicii când îşi vede nepoţii, inima mamei care bate pentru copilul ei, grija prietenilor care te ajută atunci când ai nevoie. Mă transform în bucuria cu care deschizi un cadou, cu care citeşti o scrisoare de la cei dragi. Mă găsesc în fiecare pensulă care pictează un nou tablou, în fiecare notă muzicală care vibrează peste oraşele înserate. Conduc dansul unei perechi de îndrăgostiţi şi trilul unei privighetori dimineaţa. Eu sunt dirijorul lumii.

Mi se spune că sunt plictisitoare, că nu sunt „fun”. Că nu sunt „sexi”, că nu „vând”. Zâmbesc. Ştiu că fără să fiu eu, nimic nu există. Nici măcar etichetele ce mi se lipesc pe frunte de către alţii. Eu sunt echilibrul care duce viaţa mai departe. Eşti aici pentru că eu exist. Citeşti rândurile astea pentru că am avut grijă de tot şi toate. Şi voi avea în continuare.

Mă mişc pretutindeni, încet. Nu există cameră etanşă care să-mi reziste. Pătrund cu aerul, cu apa, cu gândul. Sunt aici fără să mă vezi, fără să mă poţi defini. Îmi dai importanţă doar atunci când mă pierzi, când mă uiţi în vreun colţ. Când râzi de mine şi vrei să-ţi arăţi puterea asupra cuiva, asupra a ceva. Eu…sunt fidelă. Nu te trădez. Şi sunt aproape.  Secretul e să închizi ochii şi să respiri adânc. Priveşte înspre „interior”.

***

Pe o axă continuă

Pacea şi Violenţa

pendulează opţiunile noastre

de a experimenta Ceea Ce Suntem.

Anunțuri
2 comentarii
  1. Razasu a spus:

    Execelenta contrapunere in echilibru a celor mai importante trairi ale constiintei colective.

  2. Protoss a spus:

    Ce imi plac desenele 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: