Despre experimentele mele cu conflictele


text apărut pe hotnews/TOTB azi:

La plăcinte, înainte…

…la conflicte, înapoi. Şi asta nu are nimic de a face cu faptul că nu suntem curajoşi sau că am fi laşi. Desori nu ştim ce să facem atunci când suntem implicaţi într-un conflict, mai mult decât să-l evităm, să-i întoarcem spatele, să ne retragem. Atitudine asociată cu pacea şi cu pacifismul, cu a „nu-i deranja pe ceilalţi”. În „cutia noastră cu instrumente” avem adesea doar cele două variante: „atacăm” şi ne impunem sau batem în retragere. Fuga o fi ea ruşinoasă, dar…ce altceva mai putem face? Las cărţile la o parte şi scriu din ce am învăţat din experienţe mele. Nu pentru că oi fi cine ştie ce specialist ci pentru că fiecare din noi a trecut prin asta, a experimentat una sau alta din cele de mai jos. Poate găsiţi folositor unghiul din care privesc eu lucrurile.

Cum îţi aşterni, aşa dormi

Cred că primul pas e o problemă de atitudine. Dacă ne e frică de conflicte, ne vom feri de ele până când nu vom fi nevoiţi să acţionăm şi atunci o vom face, probabil agresiv. Dacă în schimb le înţelegem ca pe un fapt de viaţă şi le acceptăm ca atare, putem să ne pregătim să avem „n” răspunsuri într-o situaţie conflictuală. Pentru mine un principiu de bază e nonviolenţa: în orice fel de conflict mă aflu soluţia pe care o aleg trebuie să fie noviolentă. De ce? E mult mai greu (asta în cazul în care se poate cu adevărat) de reparat o greşeală în cazul unei acţiuni violente (loveşti pe cineva, strigi la cineva). În plus viaţa e sfântă (în orice formă a ei), rolul pe care mi-l asum e să caut toate soluţiile să o protejez. Ştiu din experienţă că dacă fac rău cuiva îmi fac mie rău: am remuşcări, regrete, stau şi mă perpelesc gândindu-mă ce „prost am fost”. Aşa că îmi e mai uşor să am gândurile clare din start şi să elimin violenţa de pe lista posibilelor soluţii.

Sunt atent la ceea ce simt atunci când mă implic sau sunt atras într-un conflict. Sentimentele de obicei sunt pozitive sau negative, în funcţie de nevoile mele care sunt sau nu satisfăcute. Odată ce am identificat sentimentul, înţeleg că problema nu e a celorlalţi ci a mea, a mă exprima într-un fel în care ei să înţeleagă că acţiunea lor m-a nemulţumit. Cu alte cuvinte conflictul îmi oferă oportunitatea să mă descopăr, să fiu conştient de cine sunt, cum interacţionez cu cei din jur şi care sunt acţiunile pe care vreau să le aplic – acţiuni ce vor modela lumea în care trăiesc. Fascinant, nu-i aşa?

Vorba dulce mult aduce…

…e un clişeu vechi, ştiu. În practică – nimic mai adevărat! Dacă sunt conştient de cele de mai sus, reuşesc să-mi stabilesc o „strategie” de răspuns / acţiune. Vorbele şi faptele vor încerca să fie clare, simple, oneste, să transmită ceea ce mă deranjează şi o dorinţă / propunere referitoare la soluţia posibilă. Un ton sau gesturi iritate nu fac decât să tensioneze atmosfera şi mai mult. Învăţ mereu să fiu calm, blând şi ferm; mai ales ultima trăsătură e uneori dificil de exprimat şi de aici impresia că a fi paşnic în limbaj înseamnă a te lăsa călcat în picioare. E vorba de fapt de exerciţiu şi de a reuşi să transmiţi un mesaj cu claritate.

Ce mie nu-mi place…

…probabil că nu-i va place nici altuia. La cele de mai sus adaug empatia cu care mă angajez în dialog. Cei care strigă sau se uită urât la mine nu-mi sunt duşmani, ci partneri într-un dans năstruşnic în care încă ne călcăm reciproc pe picioare, cu toate că vrem să dansăm împreună pentru că inter-relaţionăm de când ne ştim ca specie. Nu putem trăi singuri şi asta e în avantajul tuturor. Toate lucrurile care eventual mă rănesc vin din neştiinţa sau nedorinţa celorlalţi de a exprima altfel aceleaşi sentimente negative pe care le simt şi eu. Nu e nimic de luat personal, degeaba se bucură ego-ul meu flămând de mai multă atenţie. Modul în care mă angajez într-un conflict depinde deci şi de felul în care reuşesc să citesc printre rânduri, să înţeleg mesajele nespuse de ceilalţi: care e de fapt cauza reală a episodului agresiv, cum pot să ajut persoana din faţa mea să-şi dea seama că un conflict nu e lupta cu cei din jur ci o oportunitate de auto-descoperire?

Cine nu are bătrâni…

…să încerce să le aplice înţelepciunea. Care vine din practică şi reflecţie/observaţie. Creativitatea e una din chei pentru că un conflict se rezolvă mereu la un alt nivel decât cel la care a fost produs: soluţia transcende şi include momentul cauzator de tensiune. Dacă înţelegem cauzele reale ale problemei, aplicăm principiile de mai sus, ajungem la faza în care soluţiile propuse sunt mai multe decât una şi cu adevărat relevante pentru situaţie. „În afara cutiei” nu e un slogan tocit: e crucial ca într-un conflict să măreşti / maximizezi numărul de posibile soluţii. Reducerea la una singură (bătaie, pedeapsă, război, concediere, divorţ, dragoste cu forţa etc.)  e o matematică prea săracă pentru a satistace complexitatea ecuaţiei unui conflict. Conflictele nu au niciodată doar doi actori, niciodată doar o singură soluţie. Sunt mereu uimit de cât de mult ne e „adormită” creativitatea de sistemul nostru de educaţie, de toată societatea care ne „scufundă” de mici în sistemul bipolar, dualist şi dihotomic bun-rău, alb-negru, bogat-sărac, Rai-Iad. O încercare de a ieşi în afara cutiei a fost pentru mine dezvăţul unor astfel de credinţe. Şi doar pentru faptul că trăim într-o lumi multi-multi-polară.

Repetiţia e mama învăţării

Desigur, fac greşelile mele, care mă străduiesc să fie mici şi să nu le repet – deci să învăţ în urma lor. Câteva „trucuri” pe care le aplic pentru a-mi perfecta felul în care particip la conflicte şi care mi-au fost de mare ajutor (în familie şi până la conflicte armate sau zone de/post – război):

–          Nu exprim sentimentele negative pe moment, încerc să înţeleg care e mesajul lor pentru mine şi să le transform energia în ceva pozitiv

–          Vorbesc mereu sincer şi practic „adevărul selectiv” (evit să spun lucruri care ar cauza rău gratuit, doar pentru că ele sunt adevărate)

–          Nu mă duc la culcare supărat – asta mai ales în relaţia de cuplu J – dar dorm o noapte „peste” deciziile dificile

–          Zâmbesc constant şi sincer, fiind conştient că generez acelaşi tip de răspuns

–          Ascult cu atenţie şi îmi prezint sugestiile pentru soluţii sau nelămuririle sub formă de întrebări

–          Refuz să particip la conflicte la care cred că nu pot contribui pozitiv

–          Evit să bârfesc şi răspândesc zvonuri, să vorbesc cu alţii despre lucruri care nu mă/ne interesează/privesc, nu ajută pe nimeni implicat în discuţie sau nu sunt hilare

Unele din comentariile la articolele trecute au sugerat abordarea unor cazuri concrete. Invitaţia mea e să scrieţi cât de relevante sunt subiectele din text pentru experienţele voastre personale şi cum vă ajută ce am scris să vă raportaţi la ele. Iar dacă aveţi întrebări şi cazuri concrete putem să le aprofundăm într-unul din articolele următoare.

Anunțuri
2 comentarii
  1. Razashu a spus:

    Superba poveste despre un fel de-a fi. Conflictul, alaturi de pace, este o stare mereu prezenta care ne intregeste experienta fiintala. Negarea acestor experiente nu ne face decat sa semi-fiintam si de aceea sunt de acord cu Sabin in a ne asuma acesta traire astfel incat doar cunoscand-o sa o putem transfera catre oglindirea ei pacea. Asa cum a spus Dani aceste lucruri ar trebui sa faca parte din “materiile” care se predau in scoli pentru a ne putea asigura plinatatea educarii copiilor. Copii vor intelege atat pacea cat si conflictul oferindu-le asfel echilibrul manifestarii si nu extrema un-imanisfestarii.

  2. doinas a spus:

    Da, si ar mai fi un truc, o metoda, cuprinsa de tine la capitolul descriere problemei: nu trece peste un conflict mic. Oricum, va ramane, in tine sau in partenerul tau si va reapare in cel mai inoportun moment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: