Aprecierea, cea mai bună Critică


apărut azi pe hotnews.ro-TOTB

A fost odată ca niciodată, într-o ţară oarecare, un popor al cărei zeiţe era Critica. Ea era adulată în diferite ipostaze: în presă (emisiuni TV, programe de ştiri, tabloide), în universităţi şi şcoli (profesori către elevi/studenţi şi invers), pe stradă (de către şoferi, pietoni, clienţi şi vânzători, necunoscuţi şi…necunoscuţi), în familie, în politică şi economie. Cultul pentru Critică era atât de răspândit încât unii simţeau nevoia să o asocieze cu surorile ei vitrege Agresivitatea, Aroganţa, şi Concurenţa. Din prea mare pasiune pentru zeiţă alţii au început să întemeieze propriile lor practici: Critica Goală şi Gratuită, Ipocrizia, Demagogia şi Discursul Găunos. În scurt timp, lipsită de fratele ei geamăn Constructiv, Critica s-a transformat din Zeiţa Progresului în amfitrioana duşmăniilor şi râcii perpetue.

***

Am cunoscut un om extraordinar care a transformat povestea de mai sus într-o altă gamă. A lucrat zeci de ani cu studenţi ca profesor şi director academic şi e cel mai generos şi blând om pe care-l cunosc. În filozofia lui D. cea mai importantă critică e Aprecierea. A lucrat cea mai mare parte a vieţii în universităţi şi nu e deloc adeptul pedepselor şi metodelor autoritare. Nu am auzit pe nimeni altcineva care să folosească atât de mult cuvintele „mulţumesc frumos”. Are grijă mereu să spună celorlalţi ce calităţi vede la ei, le reaminteşte cât de buni, frumoşi, deştepţi, omenoşi sunt. Fără să-i atragă în promovarea unui cult al personalităţii sau să o facă într-un mod linguşitor.

Pentru că D. e de formaţie matematician, cred că i s-ar potrivi următoarele cifre:

80 % – Apreciază sincer ce vede pozitiv la ceilalţi. Îi încurajează subliniindu-le calităţile şi sprijinindu-i să se implice în ceea ce le face plăcere şi îi interesează. Să exploreze lucrurile în care au rezultate. E un exerciţiu de conectare la natura umană a celorlalţi, de recunoaştere a esenţei persoanei lor. Spiritul fin de observaţie al lui D. îţi dă impresia că e mereu atent la detaliile personalităţii tale şi că-ţi este într-adevăr aproape. Că îşi face timp să observe toate astea cu voce tare, nelăsând loc de subînţeles.

Când mulţumeşte, o face foarte specific astfel încât să-ţi dai seama că nu e doar un enunţ politicos ci un mesaj venit din suflet şi minte simultan. D. e convins că într-o meserie ca a lui, în care cea mai mare parte a muncii reprezintă construirea de relaţii inter-umane, recunoştinţa exprimată cu constanţă e cel mai bun liant între personalităţi şi stiluri diferite.

15 % – Îşi cere scuze pentru că i-a deranjat / făcut pe ceilalţi să sufere. D. e conştient că acţiunile lui pot crea şi efecte nedorite. Îşi cere scuze imediat şi se asigură că persoana vizată înţelege mesajul. Încearcă să fie mereu conştient de propriul comportament şi are curajul de a-şi asuma efectele negative ale faptelor lui. Accentul e pus pe protejarea relaţiei cu cealaltă persoană.

5 % – Îi spune celuilalt ce îl deranjează şi ce ar dori să se schimbe. D. spune că primele 80% din ecuaţie crează un capital de încredere foarte bun pentru aşa numita „Critică”. Conectarea între cei doi oameni există deja prin aprecierile exprimate; nici unuia nu-i mai este frică, nici unul nu simte nevoia să se apere. D. încearcă mereu să exprime punctual şi cu argumente cum s-a simţit când persoana X a făcut ceva anume, ce nevoi de bază nu i-au fost satisfăcute; apoi, pentru claritate, propune o acţiune care să „repare” faptele care l-au deranjat. Dacă sunt mai multe lucruri ce l-au deranjat? Încearcă să se limiteze la unul sau două – cele mai importante -, conştient fiind că dacă cei 5% devin 50%, capitalul de încredere se subţiază şi nu poate susţine o listă interminabilă de „greşeli” semnalate.

***

„Nu e foarte complicat,” îmi spune D. „Îl vezi pe celălalt – te vezi pe sine – vezi relaţia dintre voi. Încearcă să practici asta la cumpărături, pe stradă, la birou, oriunde interacţionezi cu alţi oameni. E o formulă bună mai ales în relaţiile apropiate, cum ar fi în cuplu.” D. recomandă o sesiune de Apreciere seara, înainte de culcare…sau ori de câte ori e nevoie în timpul zilei. Nu există efecte adverse.      

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: