Un gând de nemurire


primit de la Răzăşu

Un gând, parşiv de eliberator, îi tot dădea târcoale conştiinţei mele bete de realitate. Aiasta, conştiinţa-mi, tot cocheta ca o matroană buhăită, cu un gând ghiduş şi greu, un gând de sinucidere.

Totul părea clar şi cald, limpede şi rece. Calculele erau făcute mai trebuia păcălit instinctul de conservare şi totul putea începe.

Planul devenea pe zi ce trecea diabolic de limpede şi eficient. Mintea începea să-şi piardă contactul firesc cu realitatea iar conştiinţa începea să se împace cu sine-şi. Mai trebuia ales momentul şi bineînţeles trebuia pregătit teatrul de final, cuvintele de adio încărcate de înţelesuri precum draperiile vechi încărcate cu praf.

Atunci a avut loc întâlnirea mea cu ea, cu Moartea, o damă bine, distinsă, plină de ea şi de importanţa faptelor ce le comitea.

Am întrebat-o cine-i şi cu ce se ocupă în timpul aista.

Mi-a răspuns că ea-i „eliberarea conştiinţei”, „redarea vieţii” şi alte alea prostii pe care le spune lumea despre ea.

Oarecum plictisit de atâta convenţie şi convenţional am invitat-o, nu lipsit de oarecare maliţie, să-şi facă treaba şi să nu mai zăbovească atât în tâmpenia concretului.

Văzând că începe a-şi pierde audienţa şi credibilitatea a luat o mină serioasă şi s-a repezit să-mi taie firul realităţii.

Atunci m-am ferit, o dată şi înc-odată, şi înc-odată…..

Moartea, turbată de furie, şi obosită de neputinţă, încerca cu disperare să-şi îndeplinească menirea.

Eu o încurajam oarecum ghiduş: „Hai, curaj, mai cu viaţă, ce naiba!”.

Văzând că este mai caraghioasă decât o babă puternic fardată şi-a pus coasa pe spinare şi a plecat spumegând către o Poartă. Atunci m-am repezit după ea şi am început să o rog să mai stea un pic, să nu se supere, că am glumit. Am rugat-o stăruitor să-mi răspundă la întrebări, să mă ajute să aflu şi alte cele.

Atunci s-a uitat mirată la mine şi mi-a spus:

„Să afli? De la mine? Păi tu nu te temi de mine.”

„Bine şi ….. ?” m-am mirat eu.

„Păi limitele lui „a şti” sunt numai pentru cei ce se tem de mine” mi-a eliberat ea mintea.

Şi deci cam asta ar fi nemurirea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: