(Foarte scurt) tratat despre controlfrică


Epidemia de controlfrică a izbucnit…nu se ştie exact când. A venit la fel ca în povestea cu broasca fiartă în oala cu apă treptat, treptat. Înţelepţii au diagnosticat-o însă cu precizie mereu şi mai nou, odată cu industrializarea şi evoluţia tehnologică, controlfrica poate fi observată mai clar. E evidentă în toate colţurile societăţii şi sunt puţine locurile în care virusul nu a ajuns încă. Etimologic, denumirea iniţială a bolii s-a dezvoltat şi este cunoscută pe plan internaţional drept „control freakin’ „, nomenclatură acceptată de cercetătorii de profil.

Specialiştii spun că germenii de controlfrică se dezvoltă în organismul uman din anii timpurii ai grădiniţei şi şcolii primare. Perioada de incubaţie e totuşi destul de lungă şi simptomele normale conţin inhibarea naturii umane, uitarea naturii Divine, auto-controlul şi frica de pedeapsă. Bolnavii ajung apoi la maturitate şi virusul înfloreşte în minte, trup şi suflet, ajungând să se transmită prin diferite interacţiuni la celelalte fiinţe prin diferite concepte-parazit: „natura umană”, „cei şapte ani de acasă”, „bunul simţ”, „gura lumii”. Sistemul educaţional, sistemul politic şi economic, normele culturale şi sociale şi mai ales mijloacele de informare în masă sunt canalele favorite prin care virusul adoră să se auto-propage.

Contrar aparenţelor şi intenţiilor, controlfrica a infectat majoritatea religiilor lumii şi în special cele rigidizate în dogme. Mascată de cuvinte precum „teme-te de Creatorul tău” sau „păcătoşi ajung în iad”, controlfrica ajunge să fie privită ca scop în sine şi promovată sub iluzia mântuirii şi vindecării. Înţelepţii spun că de fapt controlfrica e o formă de moarte clinică a sufletului – de unde se extinde rapid şi sigur spre trup şi minte.

Formele ei extreme de manifestare sunt dominarea tuturor celorlalte vieţuitoare şi a planetei (resurse minerale), ataşamentul de nivelul material (lăcomie, avariţie, acumulare, ură), deplângerea trecutului şi frica de viitor (criză, Armaghedon, sfârşitul lumii), incapacitatea trăirii momentului prezent, violenţa, incapacitatea de a visa, de a avea relaţii oneste cu sinele şi cu ceilalţi. Desigur, controlfrica în stadiu terminal cauzează o atitudine terifiată faţă de moarte şi trecerea timpului.

Şefi de state, experţi militari şi în economie au fost chemaţi să găsească un antidot: eforturi zadarnice pentru că mulţi dintre ei sunt ei înşişi virusaţi de o formă subtilă a controlfricii, care aduce bolnavul în incapacitate de a-şi identifica boala. Aceiaşi înţelepţi spun că ataşamentul de putere este un virus mutant al controlfricii, care are capacitatea de a distruge gazda purtătoare şi ameninţă chiar existenţa întregii rase umane.

Important: A nu se confunda cu frica de control, leac folosit de multe popoare indigene, alături de detaşare şi non-ataşament, pentru a se vindeca de controlfrică.

Anunțuri
1 comentariu
  1. Este un virus cultural. O memă aş zice. Şi ca orice memă afectează mai degrabă planul mental pe care în cele din urmă îl supune şi-l transformă într-un nou soldat, un zombie, prin care se propagă mai departe.

    P.S. Cuvântul îmi aduce aminte de cele folosite de Orwell în 1984 gen dublugândit sau gândcrimă. Însă mai cu seamă îmi aduce aminte de imaginea grotească pe care romanul o creionează.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: