dimineaţa în Juba


Am crezut o vreme că oamenii s-au schimbat atât de mult. De fapt eu ieşeam mai târziu din casă. Mi-a lipsit să-i văd pe toţi vecinii cu periuţele în culţul gurii, ieşiţi în drum ca în fiecare dimineaţă, căutându-i din priviri pe ceilalţi. Văd mai puţine din crenguţele tradiţionale cu care îşi curăţă dinţii de când se ştiu. „Dezvoltarea” a adus periuţele şi pasta Colgate, modernitatea schimbă o parte din tradiţii. Nu se ştie încă dacă pasta de dinţi e protejează dinţii mai bine decât crenguţa. Probabil nici n-o să vedem vreodată reclame la TV promovând ultimul model de crenguţă de curăţat dinţii, special făcută pentru gingii sensibile.

Obiceiul s-a păstrat însă. Ca într-un dans atent coregrafiat de o persoană invizibilă, între 7 şi 8 dimineaţa dialogul periuţelor dezmorţeşte oraşul. E o graţie în gestul ăsta pe care nu pot s-o explic în cuvinte. Un spirit de comuniune, de împărtăşire a primelor momente ale zilei cu vecinii şi cunoscuţii. De parcă fiecare ar vrea să verifice dacă celălalt a dormit bine, dacă e în regulă. Să afle ultimele noutăţi, să povestească planurile pentru astăzi. De parcă ziua e mai frumoasă dacă o încep cu toţii, împreună, pe stradă. Acolo unde se desfăşoară mai toate activităţile zilei.

Le zâmbesc pe rând, le fac cu mâna din maşină. Ca de obicei, încetinesc în faţa domnului mereu încruntat de la colţul străzii şi îmi înclin capul. Ca de obicei, îmi răspunde aparent pe fugă. E ritualul nostru tăcut. Ştiu că îl voi găsi acolo mâine dimineaţă, cu acelaşi radio în mână şi poate e acolo pentru cea mai mare parte a zilei. Lângă scaunul lui de plastic se află mereu alte două, pentru prietenii lui.

Pe şosea poliţistul îmbrăcat în haine de un alb proaspăt îmi face semn să mă opresc, să poată trece elevii în drum spre şcoală. Îi recunosc după uniforme, sunt de la două şcoli diferite. Mă conformez şi mă uit în oglinzi pentru a vedea dacă nu cumva vine din spate cu viteză vreunul din sutele de motocicliştii zănatici care conduc de parcă ar fi ultima lor cursă. Lângă maşina mea un microbuz cu pasageri încearcă să se „înghesuie” înapoi pe şosea. Aici şoferii aparent nu respectă regulile – mulţi nu le cunosc bine şi nu au permis de conducere.

Dar măcar se mişcă încet. Timpul curge în toate direcţiile şi o face într-un ritm agale. Suntem în Africa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: