geometrie politică


Poate fi o nouă disciplină matematică, dar fără disciplină. Şi de multe ori fără luciditate sau claritate. S-ar limita la a studia comportarea unui corp („politicianul”) pe o axă („eşicherul politic), respectiv (de)plasarea acestu/e-ia la stânga, centru stânga, dreapta, centru, centru dreapta. Să nu uităm extremele.

Hai să luăm ca studiul de caz comedia numită cu ambiţie „clasa politică românească”. Nu dăm nume, nu arătăm cu degetul. Riscăm să generalizăm cu un scop.

Ipoteza 1: Corpul politic „p” se situează / deplasează pe o axă (în 2D), cu viteza „v” (de la „vot” şi cu potenţial de la „Vendetta”) şi  interesul inerţial propriu „i” (în funcţie de oportunităţile de moment). Masa „m” creşte odată cu avansarea în ierarhie. Timpul „t” este static având în vedere încremenirea în proiect a corpului studiat. Formula: p=m*i*v

Traducere liberă: ideologiile politice clasice nu mai sunt valabile.

Ipoteza 2: axa se mişcă şi ea, inducând o confuzie totală atât observatorului din S.R.I. (Sistemul de Referinţă Inerţial) cât şi votantului. Centrul devine dreapta şi stânga trece-n centru. Sau invers. Cu cât viteza creşte, cu atât translatările stânga-dreapta estompează diferenţele şi crează un singur punct în mişcare vizibil cu ochiul liber: sreapta. Sau drânga, depinde de cine e în S.R.I. Experimentul e considerat reuşit de corpul „p”, formula arată aşa: p=m*i*v+c*d (unde c = „confuzie” iar d = distanţa faţă de alegător şi problemele comunităţii). „T” nu mai contează.

Traducere liberă: noi nici măcar ideologiile clasice nu le putem aplica cum trebuie.

Ipoteza 3: Axa se transformă în cerc (4D). Centrul nu separă, ci uneşte. Oriunde s-ar deplasa, corpul se va afla echidistant de nevoile comunităţii şi direct dependent de „v” (voturile şi viteza cu care răspunde aşteptările acestora).  S.R.I. nu mai e necesar datorită calităţii lui „c” (conştiinţa) prezentă în ecuaţie. Formulăm? multiplul de v*c=p*c= pn (unde „pn” = potenţial nelimitat)

Traducere aproximativă: e nevoie de o nouă paradigmă în care politica nu e un perimat câmp de bătălie antagonic, ci se întoarce la nevoile „cetăţeanului”, la gestionarea comunităţilor mici. Partidele politice (sau cum s-or numi ele peste 20 de ani) să fie ca spiţele la aceeaşi roată, nu ca osul ros simultan la două capete. Cercul e noua axă.

Cam criptic, înţelegeţi ceva? Că eu ştiu ideea de bază, dar nu ştiu daca pot s-o explic 🙂

Anunțuri
1 comentariu
  1. Irina a spus:

    Am amețit total. La matematică era să rămân corijentă într-a 7-a. Noroc cu traducerile, cred că m-am prins 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: