iluminarea la politicienii romani

Se spune ca fiecare dintre noi are natura de Buddha, adica potentialul de a ajunge la iluminare in decursul vietii, de a depasi suferinta si atasamentele. Restul depinde de ce alegeri facem, de calitatea intentiei si a actiunilor si de acceptarea efectelor acestora. Depinde daca traim viata in mod constient in fiecare zi, sau doar contabilizam statistic intervalul dintre nastere si moarte.

E de la sine inteles deci ca si politicienii aspira la iluminare. Inclusiv politicienii romani. „Buddha marinar-presedinte-jucator”, „Buddha doctor-in-drept”, „Buddha presedinte-interimar”, „Buddha fost-premier-in-cantonament” – ii vad angajati pe drumul lung al curatarii karmei personale si colective in incercarea de a se elibera de suferinta. Mi-i imaginez facand parte din acelasi grup de Bodhisatva, cei-care-sunt-pe-drumul-realizarii, impreuna, avand aceleasi apucaturi cu care se „hranesc” si incurajeaza reciproc. Ii vad cum ne pacalesc pe toti si se mint pe sine atunci cand ne ascund adevarata lor misiune nobila: raspandirea in jurul lor a compasiunii si iubirii. Si ce bine reusesc sa ne pacaleasca, ei, cei pe care ii alegem sa ne lumineze calea si sa aiba grija de noi! Cum altfel decat ca pe o pacaleala sa interpretez minciuna, furtul, aroganta, cearta si ignorant – strategiile prin care mascheaza adevarul: la fel ca noi toti, ei s-au intrupat pentru a redescoperi natura-lor-cea-mai-frumoasa, pentru a trai armonia universala.

Un lucru de observat: politicienii nostri le sunt suficienti siesi si alegatorilor lor. Ei sunt grupul extins de care au nevoie pentru a se ilumina. Masa celor care merg la vot indiferent de cat de rau merge experimentul, sperand iar si iar ca „ceilalti” nu vor fi mai rai ca „astia”. Multimea celor care isi incredinteaza altora ca ei viata si fericirea proprie.

Dragilor nostri politicieni le doresc prin urmare sa aiba curaj si perseverenta pe drumul pe care merg, pentru ca e greu sa umpli galeata fericirii cu ciurul. Le mai urez lupte cat mai aprige cu rezultate cat mai ravasitoare, pentru ca lectiile dure de viata ii pot ajuta sa progreseze mai rapid pe drumul catre iluminare. Cu cat mai crancene certurile si consecintele dintre ei, cu atat pot fi mai aproape de eliberarea de suferinta. Sau nu 🙂

Si cand le-o fi mai greu, vor fi coplesiti de cine stie ce probleme existentiale sau se vor trezi singuri, sa-si aminteasca de Buddha-care-rade. Si sa creada in reincarnare si in a doua sansa.