arhivă

pace şi conflicte

Laboratorul de Pace

te invită să descoperim împreună

“Transformarea conflictelor cu sine şi cu cei din jur”

atelier introductiv, Tg-Mureș, 2-3 martie 2013

Ai avut vreodată momente în care te-ai simţit blocat/ă într-un conflict în familia ta, cu prietenii sau la locul de munca, ai simţit că explodezi, nu eşti înţeles şi nici nu mai înţelegi cu adevărat ce se întâmplă? Reacţionezi agresiv şi impulsiv faţă de cei cu care ai o neintelegere sau din contră preferi să te retragi și să cedezi dacă eşti atras într-un conflict? Crezi că un conflict implică neaparat violenţă şi agresiune? Există în viaţa ta tipare de comportament pe care le-ai preluat de la părinţi sau colegi şi pe care ai dori să le transformi şi să nu le transmiţi mai departe?

Îţi propunem să descoperim împreună frumuseţea şi potenţialul din spatele conflictelor intra- si inter- personale. Să vedem cum putem vindeca şi găsi soluţii pentru conflicte vechi cu noi insine, cu părinţii noştri şi pentru neînţelegerile zilnice cu copiii sau cu colegii; cum putem avea relaţii armonioase cu cei dragi şi cu cei cu care interacţionăm zilnic. Să începem să înţelegem de unde se nasc conflictele şi ce ne spun ele despre noi înşine şi despre ceilalţi. Să creăm un grup de practică în care să ne sprijinim reciproc în a aplica metode nonviolente, creative şi empatice în viaţa de zi cu zi.

Vom discuta despre: conflictul ca pericol ŞI oportunitate, cauzele şi elementele conflictelor, etape, dinamici şi tiparele unui conflict, tipuri de soluţii, metoda TRANSCEND, metode practice de comunicare empatică şi relaţii armonioase, echilibrul dintre planurile fizic, emotional, intelectual si spiritual. Atelierul de lucru va îmbina părţile teoretice cu sesiuni interactive bazate pe exemple reale din viaţa participanţilor. Vor fi explicate noţiuni şi instrumente de lucru ce vor fi ulterior practicate de grup. Accentul va fi pus pe dobândirea de noi tipare comportamentale şi pe instrumente care să poată fi aplicate ulterior în viaţa de zi cu zi.

Programul se va derula în Târgu – Mureș sâmbătă 2 martie de la ora 10 la 18 (cu pauza de prânz inclusă) şi duminică 3 martie între orele 10 şi 14. Prezenţa participanţilor e de dorit să fie integrală. Taxa de participare (pentru acoperirea costurilor administrative şi de facilitare) va consta în donaţii/contributii voluntare la discreţia fiecărei persoane. Sugerăm suma de 100 de RON ca etalon pentru contribuții.

Dacă eşti interesat/ă te rugăm să trimiţi un mesaj la anajurj at gmail.com până pe 25 februarie, menţionând într-un paragraf motivul pentru care doreşti să participi. Participarea e posibilă în limita locurilor disponibile. Au întâietate persoanele care doresc să aplice noile cunoştinte şi instrumente în viaţa zilnică şi pot să îşi asume un rol de multiplicator în societate.

Facilitatorul atelierului, Sabin Mureşan, lucrează în domeniul păcii şi conflictelor din 2001. El a lucrat în special în proiecte care au promovat nonviolenţa activă, prevenirea violenţei şi construirea de structuri care promovează pacea în comunităţi aflate în conflict în Europa, Africa şi Asia de Sud-Est. Mai multe informatii despre Sabin pot fi gasite la www.conflicte.wordpress.com. În atelier Sabin va lucra alături de echipa Laboratorului de Pace.

Laboratorul de Pace e un program al Institutului Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păci – PATRIR – (www.patrir.ro) inceput in 2012. Acesta îşi propune să ofere inspiraţie participanţilor pentru a-şi înlocui tiparele comportamentale şi atitudinile negative de răspuns la conflicte cu practici care aduc o transformare creativă, empatică şi nonviolentă a conflictelor în care sunt implicaţi. Atelierele de lucru şi seminariile abordează conflictele pe mai multe niveluri sociale şi îşi propun să catalizeze armonia fizică, intelectuală, emoţională şi spirituală a participanţilor.

Anunțuri

20-21 octombrie, Cluj Napoca.

Institutul Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii (PATRIR)
lansează “Laboratorul de Pace”
si te invită să descoperim împreună„Vindecarea şi transformarea conflictelor cu sine şi cu cei din jur”

atelier introductivAi avut vreodată momente în care te-ai simţit blocat/ă într-un conflict în familia ta, cu prietenii sau la locul de munca, ai simţit că explodezi, nu eşti înţeles şi nici nu mai înţelegi cu adevărat ce se întâmplă? Reacţionezi agresiv şi impulsiv faţă de cei cu care ai o neintelegere sau din contră preferi să te retragi si sa cedezi dacă eşti atras într-un conflict? Crezi că un conflict implică neaparat violenţă şi agresiune? Există în viaţa ta tipare de comportament pe care le-ai preluat de la părinţi sau colegi şi pe care ai dori să le transformi şi să nu le transmiţi mai departe?

Îţi propunem să descoperim împreună frumuseţea şi potenţialul din spatele conflictelor intra- si inter- personale. Să vedem cum putem vindeca şi găsi soluţii pentru conflicte vechi cu noi insine, cu părinţii noştri şi pentru neînţelegerile zilnice cu copiii sau cu colegii; cum putem avea relaţii armonioase cu cei dragi şi cu cei cu care interacţionăm zilnic. Să începem să înţelegem de unde se nasc conflictele şi ce ne spun ele despre noi înşine şi despre ceilalţi. Să creăm un grup de practică în care să ne sprijinim reciproc în a aplica metode nonviolente, creative şi empatice în viaţa de zi cu zi.

Vom discuta despre: conflictul ca pericol ŞI oportunitate, cauzele şi elementele conflictelor, etape, dinamici şi tiparele unui conflict, tipuri de soluţii, metoda TRANSCEND, metode practice de comunicare empatică şi relaţii armonioase, echilibrul dintre planurile fizic, emotional, intelectual si spiritual. Atelierul de lucru va îmbina părţile teoretice cu sesiuni interactive bazate pe exemple reale din viaţa participanţilor. Vor fi explicate noţiuni şi instrumente de lucru ce vor fi ulterior practicate de grup. Accentul va fi pus pe dobândirea de noi tipare comportamentale şi pe instrumente care să poată fi aplicate ulterior în viaţa de zi cu zi.

Programul se va derula în Cluj Napoca sâmbătă 20 octombrie de la ora 10 la 18 (cu pauza de prânz inclusă) şi duminică 21 octombrie între orele 10 şi 14. Prezenţa participanţilor e de dorit să fie integrală. Taxa de participare (pentru acoperirea costurilor administrative şi de facilitare) va consta în donaţii/contributii voluntare la discreţia fiecărei persoane.

Dacă eşti interesat/ă te rugăm să trimiţi un mesaj la anca.gligan@patrir.ro până pe 17 octombrie menţionând într-un paragraf motivul pentru care doreşti să participi. Participarea e posibilă în limita locurilor disponibile. Au întâietate persoanele care doresc să aplice noile cunoştinte şi instrumente în viaţa zilnică şi pot să îşi asume un rol de multiplicator în societate.

Facilitatorii atelierului sunt Sabin Mureşan şi Andra Tanase. Sabin lucrează în domeniul păcii şi conflictelor din 2001 ca formator şi manager de programe. El a lucrat în special în proiecte care au promovat noviolenţa activă, prevenirea violenţei şi construirea de
structuri care promovează pacea în comunităţi aflate în conflict în Europa, Africa şi Asia de Sud-Est. Andra s-a implicat mai intai prin educatie si apoi prin cariera in domeniul conflictelor si al pacii incepand cu 1998. Domeniile ei de interes si experienta sunt axate
pe educatie si formare pentru pace, management de proiect, comunicare si dezvoltare internationala si experienta sa regionala vine in principal din noile state membre ale UE si America Centrala.

Laboratorul de Pace e un program al PATRIR (www.patrir.ro) inceput in 2012. Acesta îşi propune să ofere inspiraţie participanţilor pentru a-şi înlocui tiparele comportamentale şi atitudinile negative de răspuns la conflicte cu practici care aduc o transformare creativă, empatică şi nonviolentă a conflictelor în care sunt implicaţi. Atelierele de lucru şi seminariile abordează conflictele pe mai multe niveluri sociale şi îşi propun să catalizeze armonia fizică, intelectuală, emoţională şi spirituală a participanţilor. 

Am încercat să explic la „Trezeşte România” / Realitatea TV ce înseamnă lucrul pentru pace şi munca pe care o fac. În afară de „mediator” şi „peacemaker” mi se pare că a ieşit un material decent.

* din punct de vedere tehnic medierea e unul din multele instrumente sau strategii (intervenţie nonviolentă, negociere, arbitraj, adjudecare, transformare paşnică etc.) care se aplică în cazul conflictelor

** tot tehnic: „peaceworker” e ceea ce consider ce fac pentru că asta poate include „peacemaker” (şi „peacekeeper”), pentru cei pasionaţi de aspectele semnatico-funcţionale ale domeniului

Unul din exerciţiile mele preferate în autobuz sau când aştept la vreun rând e să-mi imaginez cum arătau oamenii din jurul meu atunci când erau copii. Îmi imaginez feţele lor la 9-10 ani cu pistrui şi codiţe şi dintr-odată reuşesc să văd lumea prin ochii lor de atunci. Cu problemele şi bucuriile aferente, cu candoarea şi inocenţa anilor. Imaginea asta funcţionează mai ales dacă atmosfera la coadă la poştă e puţin tensionată, sau am avut o zi stresantă. Zâmbesc instantaneu şi mă relaxez. E o altă lume.

Probabil că băieţelul din mine se conectează la băieţeii şi fetiţele din jur şi întrând în mintea-de-joacă nu mai poate lua conflictele în serios. Îmi caut tovarăşi de joacă. Cred că jocul face parte din esenţa fiinţelor noastre şi alegem să venim în vieţile astea tocmai pentru a ne putea juca. Uităm mai târziu lucrul ăsta – prea uşor – şi luăm viaţa prea în serios. „Eşti băiat mare deja, nu mai poţi face asta!”, „Fii cuminte, nu vezi că toată lumea e serioasă?”, „Nu fii caraghios!”

Jocul de dragul jocului e o componentă necesară a maturităţii sufleteşti şi fizice. Mulţi adulţi pe care-i cunosc îmbătrânesc fără să se maturizeze şi pentru că le lipseşte jucăuşenia din viaţă. Societăţile în care trăim sunt la fel. Jocul e controlat, organizat, competitiv până la absurd şi practicat de eliite de jucători, te naşti să devii campion. Ceilalţi suntem privitori, adulatori, plătitori, şi jucăm prin reprezentanţi. Rolul nostru în societate e să fim serioşi şi reponsabili, nu să ne ţinem de prostii. Devenim colectori de depresii şi feţe triste, înghiţim cu aceeaşi graţie hapuri de medicamente şi regimuri politice acre.

Propun cursuri de râs în şcoli şi facultăţi. Academii de jocuri şi ghiduşii, instituţii de descreţit frunţile. Aş trimite delegaţii în Bhutan să studieze calitatea fericirii. Aş da poporului trei ore de televizor in fiecare seară numai cu seriale de terapie prin râs. În plus aş alege funcţionari publici şi politicieni în funcţie de capacitatea lor de a se juca şi a râde. Spaţii publice de jocuri pentru copii şi adulţi, ateliere de muzică, teatru, dans şi desen în parcuri. Votaţi Partidul Ludic al Veseliei Contagioase!

„Şi? E cuminte?”, mă întreabă vecina. E a suta oară când aud întrebarea, indiferent că persoana care-i dă drumul mă cunoaşte sau nu. Cu toţii se referă la fetiţa mea de şase luni, de unde realizezez că aşteptarea generală e că micuţii sunt nişte diavoli malefici care-ţi storc nervii până la ultima picătură. Mici răutăţi cu chip de înger, care îţi zâmbesc duios şi când ai lăsat garda jos aruncă un ţipăt care-ţi pătrunde până-n cel mai ascuns cotlon al creierului tău sensibil la decibeli de bebeluş. Asta e norma.

Copiii cuminţi… ei bine, ei sunt o raritate. Prin urmare fiecare întreabă-n stânga şi-n dreapta, da’ dacă găsesc oaia cu lâna de aur – pruncul care e cuminte! Adică nu plânge chiar dacă ar avea un motiv (scutec, foame, dureri, somn), nu se zbate, stă acolo unde-l pui. În plus copilul cuminte nu urlă neîntrebat, nu trage lucruri de pe mese şi dulapuri, nu bagă nimic în gură de pe jos, nu se bagă în bălţi şi nu-şi murdăreşte nici în ruptul capului hăinuţele. Trebuie să recunoaşteţi că mai rar aşa un pitic; legenda spune că a trăit unu’ acu mulţi ani, da’ a crescut mare între timp.

Părinţii (care potrivit prezumţiei de nevinovăţie sunt desigur) cuminţi îi împart deci din start pe copii în răi şi cuminţi (tabere opuse care vor face mai târziu munca psihiatrilor şi psihologilor mai uşoară „A fost un copil aşa de rău când era mic!”). Da’  pe ei cine îi desparte în categorii? A auzit cineva dialoguri între bebeluşi de genul:

„- Ai tăi cum sunt?

– Răi tare! Mă pun să dorm în altă cameră, nu mă iau în braţe dacă plâng, îmi dau doar lapte praf şi mă îmbracă numai în roz!”

Astfel de dialoguri nu există pentru că pruncii noştri cred pentru mulţi ani că părinţii lor sunt perfecţi şi cele mai bune modele de urmat. Cine de la cine are de învăţat?

 

Mama: „Comportă-te civilizat! Dacă nu te comporţi, nu te mai iau cu mine să mă faci de ruşine!”

Copilul de patru ani, urcat cu cizmele pe băncuţa din holul clinicii: „…”. Fără replică, a continuat să-şi bălăngăne picioarele, aşa cum îi stă bine în pielea lui de copil de patru ani…

Mi se pare numai mie sau la părinţii se activează exagerat gena „civilizaţiei”, „comportamentului adecvat” atunci când ies în public cu pruncii lor? Cum fac copiii ceva „scandalos” (se dau pe bara de la casa unui hypermarket, merg şi iau din mâncarea altui copil etc.), cum e activată lesa invizibilă, tonul vocii se-năspreşte, buzele şi sprâncenele se ascut, umerii părinţilor se strâng în poziţie de atac corecţional. Să nu cumva să-i facă de ruşine. Părinţii dulci, soarele copiilor mici când sunt acasă, se transformă în zmei justiţiari, adevăraţi gardieni ai moralei publice în ce priveşte ce ar trebui şi n-ar trebui să facă pruncii. Ferească Sfântu’ să le ieşi din vorbă că apar smuciturile, îmbrâncelile, urechelile, palmele peste cap, gură şi faţă în cele mai dure cazuri. Sau credeţi că astea au dispărut?

Cum se face că spaţiile publice sunt atât de neprietenoase şi neatractive pentru copiii mici? Că sunt foarte puţine locuri unde părinţii cu copiii mici pot socializa fără zgomot, fum şi alte agresiuni? Că în locuri unde aşteaptă mulţi copii şi părinţi (spitale, clinici) pereţii sunt albi, culoarele sunt întunecoase, personalul e acru, nu există jucării? Să fie asta o „răsplată” pentru toţi mucoşii aştia de doi şi trei ani care sunt nişte mici profitori şi manipulatori, ne învârt pe degete cum vor ei, maleficii?

Şi cum se face că le cerem copiilor să se poarte ca oamenii maturi, echilibraţi, înţelepţi, în timp ce oamenii adulţi se poartă ca nişte copii frustraţi? Ce ţară mai e şi asta? Or fi plecat milioane de români la muncă în alte ţări, da’ să te ţii când milioane de bebeluşi, sugari şi prunci îşi vor lua scutecele şi-şi vor căuta o ţară şi nişte părinţi mai prietenoşi!

(Observ că toate traumele din copilărie, felul în care am fost crescuţi, modelele disfuncţionale pe care le-am copiat şi absenţa riturilor sănătoase de trecere între vârste sunt cauzele principale ale personalităţii dizarmonioase a multor adulţi. În plus stau la baza conflictelor pe care le declanşează sau în care sunt implicaţi).