atelier de transformarea conflictelor, Tg-Mures

Laboratorul de Pace

te invită să descoperim împreună

“Transformarea conflictelor cu sine şi cu cei din jur”

atelier introductiv, Tg-Mureș, 2-3 martie 2013

Ai avut vreodată momente în care te-ai simţit blocat/ă într-un conflict în familia ta, cu prietenii sau la locul de munca, ai simţit că explodezi, nu eşti înţeles şi nici nu mai înţelegi cu adevărat ce se întâmplă? Reacţionezi agresiv şi impulsiv faţă de cei cu care ai o neintelegere sau din contră preferi să te retragi și să cedezi dacă eşti atras într-un conflict? Crezi că un conflict implică neaparat violenţă şi agresiune? Există în viaţa ta tipare de comportament pe care le-ai preluat de la părinţi sau colegi şi pe care ai dori să le transformi şi să nu le transmiţi mai departe?

Îţi propunem să descoperim împreună frumuseţea şi potenţialul din spatele conflictelor intra- si inter- personale. Să vedem cum putem vindeca şi găsi soluţii pentru conflicte vechi cu noi insine, cu părinţii noştri şi pentru neînţelegerile zilnice cu copiii sau cu colegii; cum putem avea relaţii armonioase cu cei dragi şi cu cei cu care interacţionăm zilnic. Să începem să înţelegem de unde se nasc conflictele şi ce ne spun ele despre noi înşine şi despre ceilalţi. Să creăm un grup de practică în care să ne sprijinim reciproc în a aplica metode nonviolente, creative şi empatice în viaţa de zi cu zi.

Vom discuta despre: conflictul ca pericol ŞI oportunitate, cauzele şi elementele conflictelor, etape, dinamici şi tiparele unui conflict, tipuri de soluţii, metoda TRANSCEND, metode practice de comunicare empatică şi relaţii armonioase, echilibrul dintre planurile fizic, emotional, intelectual si spiritual. Atelierul de lucru va îmbina părţile teoretice cu sesiuni interactive bazate pe exemple reale din viaţa participanţilor. Vor fi explicate noţiuni şi instrumente de lucru ce vor fi ulterior practicate de grup. Accentul va fi pus pe dobândirea de noi tipare comportamentale şi pe instrumente care să poată fi aplicate ulterior în viaţa de zi cu zi.

Programul se va derula în Târgu – Mureș sâmbătă 2 martie de la ora 10 la 18 (cu pauza de prânz inclusă) şi duminică 3 martie între orele 10 şi 14. Prezenţa participanţilor e de dorit să fie integrală. Taxa de participare (pentru acoperirea costurilor administrative şi de facilitare) va consta în donaţii/contributii voluntare la discreţia fiecărei persoane. Sugerăm suma de 100 de RON ca etalon pentru contribuții.

Dacă eşti interesat/ă te rugăm să trimiţi un mesaj la anajurj at gmail.com până pe 25 februarie, menţionând într-un paragraf motivul pentru care doreşti să participi. Participarea e posibilă în limita locurilor disponibile. Au întâietate persoanele care doresc să aplice noile cunoştinte şi instrumente în viaţa zilnică şi pot să îşi asume un rol de multiplicator în societate.

Facilitatorul atelierului, Sabin Mureşan, lucrează în domeniul păcii şi conflictelor din 2001. El a lucrat în special în proiecte care au promovat nonviolenţa activă, prevenirea violenţei şi construirea de structuri care promovează pacea în comunităţi aflate în conflict în Europa, Africa şi Asia de Sud-Est. Mai multe informatii despre Sabin pot fi gasite la www.conflicte.wordpress.com. În atelier Sabin va lucra alături de echipa Laboratorului de Pace.

Laboratorul de Pace e un program al Institutului Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păci – PATRIR – (www.patrir.ro) inceput in 2012. Acesta îşi propune să ofere inspiraţie participanţilor pentru a-şi înlocui tiparele comportamentale şi atitudinile negative de răspuns la conflicte cu practici care aduc o transformare creativă, empatică şi nonviolentă a conflictelor în care sunt implicaţi. Atelierele de lucru şi seminariile abordează conflictele pe mai multe niveluri sociale şi îşi propun să catalizeze armonia fizică, intelectuală, emoţională şi spirituală a participanţilor.

Laboratorul de Pace – atelier de transformarea conflictelor la Cluj Napoca

20-21 octombrie, Cluj Napoca.

Institutul Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii (PATRIR) lansează “Laboratorul de Pace” si te invită să descoperim împreună„Vindecarea şi transformarea conflictelor cu sine şi cu cei din jur” atelier introductivAi avut vreodată momente în care te-ai simţit blocat/ă într-un conflict în familia ta, cu prietenii sau la locul de munca, ai simţit că explodezi, nu eşti înţeles şi nici nu mai înţelegi cu adevărat ce se întâmplă? Reacţionezi agresiv şi impulsiv faţă de cei cu care ai o neintelegere sau din contră preferi să te retragi si sa cedezi dacă eşti atras într-un conflict? Crezi că un conflict implică neaparat violenţă şi agresiune? Există în viaţa ta tipare de comportament pe care le-ai preluat de la părinţi sau colegi şi pe care ai dori să le transformi şi să nu le transmiţi mai departe? Îţi propunem să descoperim împreună frumuseţea şi potenţialul din spatele conflictelor intra- si inter- personale. Să vedem cum putem vindeca şi găsi soluţii pentru conflicte vechi cu noi insine, cu părinţii noştri şi pentru neînţelegerile zilnice cu copiii sau cu colegii; cum putem avea relaţii armonioase cu cei dragi şi cu cei cu care interacţionăm zilnic. Să începem să înţelegem de unde se nasc conflictele şi ce ne spun ele despre noi înşine şi despre ceilalţi. Să creăm un grup de practică în care să ne sprijinim reciproc în a aplica metode nonviolente, creative şi empatice în viaţa de zi cu zi. Vom discuta despre: conflictul ca pericol ŞI oportunitate, cauzele şi elementele conflictelor, etape, dinamici şi tiparele unui conflict, tipuri de soluţii, metoda TRANSCEND, metode practice de comunicare empatică şi relaţii armonioase, echilibrul dintre planurile fizic, emotional, intelectual si spiritual. Atelierul de lucru va îmbina părţile teoretice cu sesiuni interactive bazate pe exemple reale din viaţa participanţilor. Vor fi explicate noţiuni şi instrumente de lucru ce vor fi ulterior practicate de grup. Accentul va fi pus pe dobândirea de noi tipare comportamentale şi pe instrumente care să poată fi aplicate ulterior în viaţa de zi cu zi. Programul se va derula în Cluj Napoca sâmbătă 20 octombrie de la ora 10 la 18 (cu pauza de prânz inclusă) şi duminică 21 octombrie între orele 10 şi 14. Prezenţa participanţilor e de dorit să fie integrală. Taxa de participare (pentru acoperirea costurilor administrative şi de facilitare) va consta în donaţii/contributii voluntare la discreţia fiecărei persoane. Dacă eşti interesat/ă te rugăm să trimiţi un mesaj la anca.gligan@patrir.ro până pe 17 octombrie menţionând într-un paragraf motivul pentru care doreşti să participi. Participarea e posibilă în limita locurilor disponibile. Au întâietate persoanele care doresc să aplice noile cunoştinte şi instrumente în viaţa zilnică şi pot să îşi asume un rol de multiplicator în societate. Facilitatorii atelierului sunt Sabin Mureşan şi Andra Tanase. Sabin lucrează în domeniul păcii şi conflictelor din 2001 ca formator şi manager de programe. El a lucrat în special în proiecte care au promovat noviolenţa activă, prevenirea violenţei şi construirea de structuri care promovează pacea în comunităţi aflate în conflict în Europa, Africa şi Asia de Sud-Est. Andra s-a implicat mai intai prin educatie si apoi prin cariera in domeniul conflictelor si al pacii incepand cu 1998. Domeniile ei de interes si experienta sunt axate pe educatie si formare pentru pace, management de proiect, comunicare si dezvoltare internationala si experienta sa regionala vine in principal din noile state membre ale UE si America Centrala. Laboratorul de Pace e un program al PATRIR (www.patrir.ro) inceput in 2012. Acesta îşi propune să ofere inspiraţie participanţilor pentru a-şi înlocui tiparele comportamentale şi atitudinile negative de răspuns la conflicte cu practici care aduc o transformare creativă, empatică şi nonviolentă a conflictelor în care sunt implicaţi. Atelierele de lucru şi seminariile abordează conflictele pe mai multe niveluri sociale şi îşi propun să catalizeze armonia fizică, intelectuală, emoţională şi spirituală a participanţilor.

portret de „peacemaker”

Am încercat să explic la „Trezeşte România” / Realitatea TV ce înseamnă lucrul pentru pace şi munca pe care o fac. În afară de „mediator” şi „peacemaker” mi se pare că a ieşit un material decent.

* din punct de vedere tehnic medierea e unul din multele instrumente sau strategii (intervenţie nonviolentă, negociere, arbitraj, adjudecare, transformare paşnică etc.) care se aplică în cazul conflictelor

** tot tehnic: „peaceworker” e ceea ce consider ce fac pentru că asta poate include „peacemaker” (şi „peacekeeper”), pentru cei pasionaţi de aspectele semnatico-funcţionale ale domeniului

oferim expertiză pe conflicte şi procese

Dacă ştiţi oameni/instituţii/grupuri care caută sprijin şi ghidaj pe conflicte şi procese aţi putea să recomandaţi blogul ăsta (click aici) 🙂 Ne facem puţină reclamă pentru că am văzut că e nevoie şi în ţară de ce putem oferi: expertiză şi suflet. Mult suflet.

spune-mi cum te joci…

Unul din exerciţiile mele preferate în autobuz sau când aştept la vreun rând e să-mi imaginez cum arătau oamenii din jurul meu atunci când erau copii. Îmi imaginez feţele lor la 9-10 ani cu pistrui şi codiţe şi dintr-odată reuşesc să văd lumea prin ochii lor de atunci. Cu problemele şi bucuriile aferente, cu candoarea şi inocenţa anilor. Imaginea asta funcţionează mai ales dacă atmosfera la coadă la poştă e puţin tensionată, sau am avut o zi stresantă. Zâmbesc instantaneu şi mă relaxez. E o altă lume.

Probabil că băieţelul din mine se conectează la băieţeii şi fetiţele din jur şi întrând în mintea-de-joacă nu mai poate lua conflictele în serios. Îmi caut tovarăşi de joacă. Cred că jocul face parte din esenţa fiinţelor noastre şi alegem să venim în vieţile astea tocmai pentru a ne putea juca. Uităm mai târziu lucrul ăsta – prea uşor – şi luăm viaţa prea în serios. „Eşti băiat mare deja, nu mai poţi face asta!”, „Fii cuminte, nu vezi că toată lumea e serioasă?”, „Nu fii caraghios!”

Jocul de dragul jocului e o componentă necesară a maturităţii sufleteşti şi fizice. Mulţi adulţi pe care-i cunosc îmbătrânesc fără să se maturizeze şi pentru că le lipseşte jucăuşenia din viaţă. Societăţile în care trăim sunt la fel. Jocul e controlat, organizat, competitiv până la absurd şi practicat de eliite de jucători, te naşti să devii campion. Ceilalţi suntem privitori, adulatori, plătitori, şi jucăm prin reprezentanţi. Rolul nostru în societate e să fim serioşi şi reponsabili, nu să ne ţinem de prostii. Devenim colectori de depresii şi feţe triste, înghiţim cu aceeaşi graţie hapuri de medicamente şi regimuri politice acre.

Propun cursuri de râs în şcoli şi facultăţi. Academii de jocuri şi ghiduşii, instituţii de descreţit frunţile. Aş trimite delegaţii în Bhutan să studieze calitatea fericirii. Aş da poporului trei ore de televizor in fiecare seară numai cu seriale de terapie prin râs. În plus aş alege funcţionari publici şi politicieni în funcţie de capacitatea lor de a se juca şi a râde. Spaţii publice de jocuri pentru copii şi adulţi, ateliere de muzică, teatru, dans şi desen în parcuri. Votaţi Partidul Ludic al Veseliei Contagioase!

Copii răi, părinţi cuminţi

„Şi? E cuminte?”, mă întreabă vecina. E a suta oară când aud întrebarea, indiferent că persoana care-i dă drumul mă cunoaşte sau nu. Cu toţii se referă la fetiţa mea de şase luni, de unde realizezez că aşteptarea generală e că micuţii sunt nişte diavoli malefici care-ţi storc nervii până la ultima picătură. Mici răutăţi cu chip de înger, care îţi zâmbesc duios şi când ai lăsat garda jos aruncă un ţipăt care-ţi pătrunde până-n cel mai ascuns cotlon al creierului tău sensibil la decibeli de bebeluş. Asta e norma.

Copiii cuminţi… ei bine, ei sunt o raritate. Prin urmare fiecare întreabă-n stânga şi-n dreapta, da’ dacă găsesc oaia cu lâna de aur – pruncul care e cuminte! Adică nu plânge chiar dacă ar avea un motiv (scutec, foame, dureri, somn), nu se zbate, stă acolo unde-l pui. În plus copilul cuminte nu urlă neîntrebat, nu trage lucruri de pe mese şi dulapuri, nu bagă nimic în gură de pe jos, nu se bagă în bălţi şi nu-şi murdăreşte nici în ruptul capului hăinuţele. Trebuie să recunoaşteţi că mai rar aşa un pitic; legenda spune că a trăit unu’ acu mulţi ani, da’ a crescut mare între timp.

Părinţii (care potrivit prezumţiei de nevinovăţie sunt desigur) cuminţi îi împart deci din start pe copii în răi şi cuminţi (tabere opuse care vor face mai târziu munca psihiatrilor şi psihologilor mai uşoară „A fost un copil aşa de rău când era mic!”). Da’  pe ei cine îi desparte în categorii? A auzit cineva dialoguri între bebeluşi de genul:

„- Ai tăi cum sunt?

– Răi tare! Mă pun să dorm în altă cameră, nu mă iau în braţe dacă plâng, îmi dau doar lapte praf şi mă îmbracă numai în roz!”

Astfel de dialoguri nu există pentru că pruncii noştri cred pentru mulţi ani că părinţii lor sunt perfecţi şi cele mai bune modele de urmat. Cine de la cine are de învăţat?

 

no country for young children

Mama: „Comportă-te civilizat! Dacă nu te comporţi, nu te mai iau cu mine să mă faci de ruşine!”

Copilul de patru ani, urcat cu cizmele pe băncuţa din holul clinicii: „…”. Fără replică, a continuat să-şi bălăngăne picioarele, aşa cum îi stă bine în pielea lui de copil de patru ani…

Mi se pare numai mie sau la părinţii se activează exagerat gena „civilizaţiei”, „comportamentului adecvat” atunci când ies în public cu pruncii lor? Cum fac copiii ceva „scandalos” (se dau pe bara de la casa unui hypermarket, merg şi iau din mâncarea altui copil etc.), cum e activată lesa invizibilă, tonul vocii se-năspreşte, buzele şi sprâncenele se ascut, umerii părinţilor se strâng în poziţie de atac corecţional. Să nu cumva să-i facă de ruşine. Părinţii dulci, soarele copiilor mici când sunt acasă, se transformă în zmei justiţiari, adevăraţi gardieni ai moralei publice în ce priveşte ce ar trebui şi n-ar trebui să facă pruncii. Ferească Sfântu’ să le ieşi din vorbă că apar smuciturile, îmbrâncelile, urechelile, palmele peste cap, gură şi faţă în cele mai dure cazuri. Sau credeţi că astea au dispărut?

Cum se face că spaţiile publice sunt atât de neprietenoase şi neatractive pentru copiii mici? Că sunt foarte puţine locuri unde părinţii cu copiii mici pot socializa fără zgomot, fum şi alte agresiuni? Că în locuri unde aşteaptă mulţi copii şi părinţi (spitale, clinici) pereţii sunt albi, culoarele sunt întunecoase, personalul e acru, nu există jucării? Să fie asta o „răsplată” pentru toţi mucoşii aştia de doi şi trei ani care sunt nişte mici profitori şi manipulatori, ne învârt pe degete cum vor ei, maleficii?

Şi cum se face că le cerem copiilor să se poarte ca oamenii maturi, echilibraţi, înţelepţi, în timp ce oamenii adulţi se poartă ca nişte copii frustraţi? Ce ţară mai e şi asta? Or fi plecat milioane de români la muncă în alte ţări, da’ să te ţii când milioane de bebeluşi, sugari şi prunci îşi vor lua scutecele şi-şi vor căuta o ţară şi nişte părinţi mai prietenoşi!

(Observ că toate traumele din copilărie, felul în care am fost crescuţi, modelele disfuncţionale pe care le-am copiat şi absenţa riturilor sănătoase de trecere între vârste sunt cauzele principale ale personalităţii dizarmonioase a multor adulţi. În plus stau la baza conflictelor pe care le declanşează sau în care sunt implicaţi).

ai probleme cu părinţii sau cu copiii?

Grupul de iniţiativă „Zâmbet” şi Institutul Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii (PATRIR) te invită să descoperim împreună

„Vindecarea conflictelor din relaţia copil – părinte”

atelier introductiv

Ai avut vreodată momente în care te-ai simţit blocat/ă într-un conflict în familia ta, în care ai simţit că explodezi, nu eşti înţeles şi nici nu mai înţelegi cu adevărat ce se întâmplă? Reacţionezi agresiv şi impulsiv faţă de părinţii sau copiii tăi sau din contră preferi să te retragi dacă eşti atras într-un conflict? Crezi că un conflict implică neaparat violenţă şi agresiune? Există în viaţa ta tipare de comportament pe care le-ai preluat de la părinţi şi pe care ai dori să nu le transmiţi mai departe copiilor tăi?

Îţi propunem să descoperim împreună frumuseţea şi potenţialul din spatele unui astfel de conflict. Să vedem cum putem vindeca şi găsi soluţii pentru conflicte vechi cu părinţii noştri şi pentru neînţelegerile zilnice cu copiii; cum putem avea relaţii armonioase cu cei dragi. Să începem să înţelegem de unde se nasc conflictele şi ce ne spun ele despre noi înşine şi despre ceilalţi. Să creăm un grup de practică în care să ne sprijinim reciproc în a aplica metode nonviolente, creative şi empatice în viaţa de zi cu zi.

Vom discuta despre: cauzele şi elementele conflictelor etape, dinamici şi tiparele unui conflict tipuri de soluţii, metoda TRANSCEND şi alte metode practice comunicare empatică şi relaţii armonioase cum ne creştem copiii şi părinţii

Atelierul de lucru va îmbina părţile teoretice cu sesiuni interactive bazate pe exemple reale din viaţa participanţilor. Vor fi explicate noţiuni şi instrumente de lucru ce vor fi ulterior practicate de grup. Programul se va derula în Oradea sâmbătă 24 martie de la ora 10 la 18 (cu pauza de prânz inclusă) şi duminică 25 martie între orele 10 şi 14. Prezenţa participanţilor e de dorit să fie integrală. Taxa de participare (pentru acoperirea costurilor administrative şi de facilitare) va consta în donaţii voluntare la discreţia fiecărei persoane.

Facilitatorii atelierului sunt Ina Curic şi Sabin Mureşan. Ei lucrează în domeniul păcii şi conflictelor din 2001 ca formatori şi manageri de programe. Specializare Inei este abordarea relaţiilor de gen din societate din perspectiva conflictelor, lucrând în Europa, Africa şi America Centrală. Sabin a lucrat în special în proiecte care au promovat noviolenţa activă, prevenirea violenţei şi construirea de structuri care promovează pacea în comunităţi aflate în conflict în Europa, Africa şi Asia de Sud-Est. Dacă eşti interesat/ă te rugăm să trimiţi un mesaj la sabin.muresan at gmail.com. Participarea e posibilă în limita locurilor disponibile.

introducere în conflicte – atelier la Oradea

De curând am facilitat un atelier (o zi jumate) de introducere în conflicte în Oradea. Un grup fain de participanţi, o locaţie super (casa unuia dintre ei), atmosferă numai bună de a vorbi despre:

– conflictele care ne compun şi ne descompun; elemente, tipuri, tipare, dinamici, conflict vs. violenta, metoda TRANSCEND, vârste ale conflictelor; soluţii şi abordări, metode şi instrumente practice.

Am lucrat o jumătate de zi pe „disecarea” şi încercarea de transformare paşnică a două conflicte alese din viaţa reală a participanţilor. Am cântat şi desenat, ne-am jucat – ca metode de lucru. Am schimbat „reţete de succes” pentru o viaţă cu cât mai puţină agresivitate şi violenţă – şi am rămas cu multe întrebări deschise la final.

A fost un experiment reuşit atât ca structură şi conţinut, cât şi ca parte adminstrativă. Fructele, ceaiul şi cafeaua au fost asigurate de o parte din grup; fiecare a donat la final suma pe care a considerat-o relevantă şi posibilă pentru eforturile de facilitare şi costurile administrative. A fost o alternativă la taxa clasică de participare.

Atelierul e urmat de un grup de practică ce se întâlneşte o dată la două săptămâni pentru exerciţii cu diferite instrumente de abordare conflictelor (comunicare, relaţii personale şi sociale, nonviolenţă, creativitate şi empatie, terapie etc.).

Organizăm programe similare la cerere şi în alte oraşe.

P.S. am lansat de curând un blog pentru proiectul meu muzical, care are si pagina pe Facebook. Concertele continuă în Oradea şi alte oraşe.

revoluţia conştiinţei la români

Citesc tot felul de analize despre cine şi de ce iese în stradă şi desigur că am şi eu varianta mea. În primul rând nu mă miră explozia de prezenţe autentice în spaţiul public. Cei care urmăresc ce se întâmplă în lume lunile astea au aşteptat-o nerăbdători. Cred că oamenii s-au săturat doar de revoluţiile de bucătărie şi de alea la o berică şi sunt pregătiţi să se expună – asta după ce i-au lăsat pe toţi falşiiliderivedetestarurimodelecreatorideopinieanaliştivipuri să se joace mulţi ani de-a importanţa buricului pământului. Expunerea publică e cheia pentru că ea înseamnă manifestarea conştiinţei. Să ieşi în stradă înseamnă să-ţi abandonezi frica de a fi vulnerabil, de a nu-ţi pierde colţul tău călduţ în care nu te vede nimeni şi de unde poţi înjura sistemul (şi pe ăla solar dacă trebuie).

Cu toate scandările pentru debarcarea politicienilor, Revoluţia 2012 nu mai e (doar) una împotriva cuiva (om, structură, sistem); e mai ales o revoluţie interioară, un act de trezire/găsire a conştiinţei de sine înalte. Confuzia celor care populează Casa Poporului e egalată de curajul şi claritatea celor mulţi, care tocmai refuză să tot piardă la „Nu te supăra frate”, deşi dau cu zarul o dată la fiecare patru ani. Dragi „aleşi”, nu vă temeţi, nu vă va tăvăli nimeni prin fulgi şi catran, însă aveţi două variante: ori simţiţi în stomac că vreţi să faceţi parte din ce se întâmplă şi vă alăturaţi, ori vă daţi la o parte.

Prezenţa în stradă = oamenii nu mai acceptă să fie păcăliţi, minţiţi, înrobiţi – de ei înşişi, căci nu există îalt asupritor mai eficient. Conştiinţa noastră, mai exact, nu  mai acceptă toate astea. Eu îl văd ca pe un semn al evoluţiei noastre. Sigur, unii (mulţi) mai sunt încă la nivel de „hoţii şi vardiştii” şi-şi cară bastoane şi cărămizi în cap. Însă demnitatea majorităţii, hotărârea apăsată, creativitatea şi jucăuşenia scandărilor şi sloganelor celor care ies in fiecare seară în stradă încep să semene cu însuşirile unor oameni Liberi.

Eliberaţi (sau aflaţi în proces) în primuli rând de propriile bariere, angoase, frici, condiţionări. Cred că asta e posibil doar pentru cine trage cu ochiul la un nivel superior de conştiinţă, unul inundat de intuiţie şi iubire. Intuiţia de a ieşi în stradă împotriva raţiunii de a tăcea; dragostea de libertate şi de semeni care ştie, simte că noi-toţi-suntem-unul. Pariez deci – dacă tot suntem în 2012 (cine n-are mayaşi să-şi cumpere 🙂 – că revoluţia asta e una a conştiinţei, iar miza ei nu e (doar) schimbarea politică, reforma sănătăţii, o viaţă mai bună etc. Potul cel mare pare să fie chiar exprimarea fără echivoc şi în totalitate a fiinţei umane. Mizez pe vremuri care ne vor aduce din ce în ce mai mulţi oameni care îşi vor descoperi sinele înalt şi dintr-un loc atât de frumos vor creiona o altă societate.

Cum va arăta ea? Nimeni nu ştie şi asta cu exactitate ne deschide oportunitatea de a pune întrebări pentru a o co-crea:

– Cum să creăm cât mai multe spaţii în societate în care să discutăm ce se întâmplă, ce dorim, ce simţim acum? Cum să-i încurajăm pe toţi cei care doresc să participe?

– Cum să fim cât mai creativi în discuţii şi să nu încercăm doar să reparăm sistemul politico-social actual (ca un popor de mecanici de Dacii ce am fost) ci să construim altul/altele dacă e nevoie?

– Cum să observăm de unde vine energia din noi care ne împinge de la spate către toate astea? Cum arată ea în esenţă? Cum se manifestă? Ce o blochează şi ce îi netezeşte drumul? Cum să facem să o sporim? – discutat asta în dialog interior şi în spaţiile publice

Ne băgăm???

p.s. postul meu cu „198 metode nonviolente” a avut peste 250 de accesări în 48 de ore şi o grămadă de share pe Facebook. inutil să spun că revoluţia asta va fi una (aproape în totalitate) nonviolentă.